... Când au văzut-o sculându-se

Iudeii, care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: Se duce la mormânt ca să plângă acolo.

Întoarcerea noastră la Dumnezeu nu este un lucru care să poată rămâne ascuns - ci el va ajunge neapărat un lucru văzut de toţi cei care erau cu noi, sau sunt în jurul nostru.

Domnul Isus a spus că cei care vin la El sunt ca o lumină care străluceşte înaintea oamenilor prin faptele lor care sunt văzute de toţi (Matei 5, 14-16).

Că sunt ca o sare a lumii, lucrând puternic pentru împiedicarea stricăciunii, pentru nimicirea răului, pentru înlăturarea păcatului din ei şi din alţii.

Că sunt ca o cetate pe un vârf de munte care nu poate rămânea ascunsă... (Matei 5, 14).

Despre Maria spune versetul biblic că toţi străinii din jurul ei au văzut-o sculându-se - şi îndemnaţi de fapta ei,

de felul cum a făcut-o ea de cu bucurie şi cu grabă,

şi mişcaţi de bucuria şi de fiorul hotărârii ei,

au făcut şi ei la fel.

Ce mult spunător este lucrul acesta.

Ce însemnat lucru este pentru noi şi pentru alţii, momentul hotărârii noastre de a merge spre Mântuitorul Isus: momentul predării şi legământului nostru pentru Hristos, Domnul şi Răscumpărătorul nostru.

Căci dacă întoarcerea noastră se va face în chipul mişcător şi puternic în care trebuie să se facă, acest lucru va fi atât de zguduitor încât va face şi pe alţii să ne urmeze.

Sunt câteva astfel de legăminte care şi mie mi-au rămas neuitate pe toată viaţa mea, atât de mult m-au zguduit când le-am văzut.

Am văzut şi am auzit odată cum s-a întors la Domnul o fetiţă de 12 ani.

Din mijlocul unei mari mulţimi de oameni care auziseră o puternică mărturisire despre Venirea Domnului Isus şi despre chemarea Lui, numai fetiţa aceasta se găsise să primească îndemnul întoarcerii la Domnul şi să se predea lui Hristos.

Dar Dumnezeule ce întoarcere şi ce rugăciune zguduitoare a putut ridica spre cer sufletul acesta, a unui copil abia de 12 ani.

Plângând în aşa fel încât se scutura cămăşuţa pe ea, fetiţa aceasta îşi recunoştea păcatele ei şi-şi cerea cu strigăte iertarea şi primirea mântuitoare spre dragostea Scumpului Mântuitor şi Răscumpărător al sufletului ei.

Ce păcate ar fi putut avea o nevinovată fetiţă de doisprezece ani?...

Şi totuşi ce pocăinţă zguduitoare, ce lacrimi fierbinţi, ce rugăciune stăruitoare, ce grabă şi ce dragoste faţă de Mântuitorul Hristos, arăta ea!

Ei bine, nu voi uita niciodată ceea ce s-a produs după aceea.

... Toată mulţimea care până atunci n-avea o lacrimă, a început să plângă cu hohote mari, vărsând şiroaie de lacrimi,

şi o mare mulţime de suflete care până atunci rămăseseră nemişcate, s-au aruncat pe genunchi în jurul fetiţei şi începând să-şi mărturisească fiecare păcatele sale cu o pocăinţă şi cu un cutremur neuitat, cereau iertarea Sângelui Sfânt al Crucii lui Hristos pentru spălarea lor, făgăduindu-se zguduitor cu legământul veşnic, în slujba lui Hristos.

Iată o întoarcere adevărată la Domnul şi iată urmările ei.

Căci dacă cel nevinovat, sau mai puţin vinovat, îşi recunoaşte, cu sinceritate chiar şi păcatele pe care nu le are, dar le-ar putea avea, atunci va fi mişcat şi cel vinovat şi va fi îndemnat să-şi recunoască şi el vinovăţia sa.

Câtă bucurie face Domnului o astfel de ascultare şi de întoarcere,

- şi cât de neuitată şi de folositoare pentru mulţi, rămâne pilda acestora, pentru toţi cei ce o văd!

Isuse Doamne Puternicul nostru Dumnezeu şi Mântuitor,

- slavă veşnică Ţie pentru chemarea Ta, pentru dragostea Ta, pentru aşteptarea cu care ne îmbii şi ne aştepţi Tu pe toţi.

Slavă Ţie pentru Duhul de trezire şi de pocăinţă, care îl trimiţi sufletelor noastre şi care zguduie sufletele şi le face să se prăbuşească cu lacrimi la picioarele Crucii Tale, în braţele Tale, în lumina iubirii şi a mântuirii Tale, negrăite şi fericite. Slavă Ţie.

Slavă Ţie pentru chemarea pe care mi-ai făcut-o şi mie când eram de cincisprezece ani

şi pentru dragostea cu care mi-ai primit atunci, lacrimile, pocăinţa şi legământul meu.

Şi pentru părtăşia fericită în care m-ai cuprins şi m-ai înflăcărat prin Duhul Tău de atunci şi până astăzi.

Te rog păstrează-mă neîncetat în această dulce şi scumpă stare,

ajută-mă ca din ea să pot chema neîncetat, plin de putere, de căldură şi de lumină, pe toţi cei din jurul meu la Tine,

şi ei să fie puternic zguduiţi ascultând, venind şi rămânând pe totdeauna la Tine şi la mântuirea Ta, Doamne Isuse.

Amin.

+

Fiul meu, dacă-ţi dai seama cât de mare lucru-i viaţa

ce răspundere-i aceasta - îmi vei asculta povaţa:

dă-ţi silinţa pân-la moarte să duci viaţa luminoasă

spre-a fi altora o pildă fericită şi frumoasă.