Doamne, I-a zis Simon Petru, nu numai picioarele, dar și mâinile, și capul!
Sufletele curate, sunt gata să-și recunoască chiar și vinovății pe care nu le au,
sufletele bune sunt gata să-și ceară iertare și pentru păcatele pe care nu le-au făcut
și sufletele smerite sunt gata să-și spele și ceea ce nu și-au întinat...
... Fiindcă smerenia lor îi face să creadă că oricând ar putea să facă și ei răul mustrat la alții
și nu tăgăduiesc niciodată că n-ar putea fi în stare să cadă în vreun moment de slăbiciune.
Picioarele noastre sunt cele ce ni se întinează cel mai adesea, fiindcă ele duc greutățile cele mai multe,
și ele sunt mădularele cele mai nebăgate în seamă, cele mai uitate, cele mai chinuite
și cele ce sunt îngrijite cel mai puțin.
O, Inimă a Domnului, cum i-a iubit, tocmai pentru aceasta, pe cei smeriți, pe cei uitați, pe cei chinuiți,
adică pe acele gloate nebăgate în seamă, care erau ca picioarele trupului...
care erau iubite cel mai puțin,
care erau împovărate cel mai mult,
dar spălate și ușurate cel mai rar...
Lui Isus, numai Lui Singur I-a fost milă de norodul năpăstuit, de mulțimile apăsate, de gloatele ca niște turme fără păstor (Matei 9, 36).
Și El, numai El Singur, a venit să-i caute și să-i mântuiască mai ales pe aceștia. Îngrijindu-i ca pe niște picioare crăpate, rănite, bolnave și bătătorite de chinuri prea îndelungi,
prăfuite de drumuri prea grele
și gârbovite de poveri prea nemiloase.
O, cu câtă milă și bunătate spală Domnul și unge cu Mâna Lui moale, astfel de suflete chinuite și împovărate.
Dar nu numai picioarele au nevoie să fie spălate mai des, mângâiate și îmbrățișate cu dragoste,
ci la fel au nevoie și mâinile
și mai ales și capul - după cum a spus sfântul Petru.
Mâinile, - adică acei care lucrează pentru alții
și capul, adică acei care conduc pe alții... toți au nevoie să fie spălați mereu.
Lucrătorii și lucrătoarele Domnului, au nevoie nu numai să fie spălați de către Cuvântul Sfânt - ci au nevoie să se scalde ei înșiși... în lacrimi, în rugăciune, în împărtășirea cu Domnul. Să se cufunde ei înșiși în El. Cu toată conștiința datoriei și trebuinței, de a se curăți, în plinătatea lui Hristos, spre a fi deplin curați.
Picioarele au nevoie să fie numai spălate...
- dar mâinile și capul au nevoie și mai mult!
Căci picioarele - cei mai neștiutori, au nevoie de mai puține mustrări, și de mai multă îngăduință, când nu umblă chiar deplin curate,
- dar mâinile și capul - au dreptul la mai multă mustrare și la mai puține dezvinovățiri, când nu umblă în toată curăția,
fiindcă ele și știu și pot, oricând, să se curețe, pe când picioarele nu pot oricând.
Prin locurile pe unde te-ai întinat cel mai mult, caută să nu mai treci niciodată.
Pe căile pe care te murdărești pe acolo nu mai umbla.
Pragul caselor stricate, nu-l mai trece.
Și cu oamenii a căror tovărășie te înjosește, - nu mai umbla niciodată!
Dacă ești păstor, atunci urmează și tu pilda Mântuitorului și caută mai ales oile cele slabe, cele mai de la margine, cele mai din urmă, cele mai neputincioase și ajută-le să se poată curăți și vindeca și ele.
Și îngrijește cu milă mai ales de acei care sunt picioarele, din mădularele Bisericii.
Iar când Domnul îți cere un lucru, fă tocmai cum îți cere El.
Nu face cum era gata să facă atunci sfântul Petru: întâi nu voia să facă nimic - iar îndată după aceea voia să facă mai mult decât cerea Domnul Hristos. Adică numai să nu fie cum voia Domnul, ci ori mai puțin, ori mai mult.
Ce minunat este sufletul liniștit care face voia lui Dumnezeu în chip smerit și cumpătat, întocmai când, întocmai cum și întocmai cât îi cere Domnul Isus.
- Nici mai devreme nici mai târziu.
- Nici mai mult nici mai puțin.
- Nici mai larg nici mai îngust, de cum poruncește El.
Căci Acela care a poruncit, știe Adevărul și numai atunci facem bine când facem întocmai cum ne-a spus El.
Altfel putem strica, chiar și ceea ce suntem prea zeloși. Când facem ori prea mult, ori unde nu este locul (Ecles. 7, 16).
O, Dumnezeule Strălucit, Izvor al oricărei Înțelepciuni și Cumpătări,
Te rugăm dăruiește-ne nouă tuturor, cumpătata înțelepciune care să cunoască:
- nu numai timpul în care trebuie să fii Tu ascultat, primit și slujit,
- și nu numai mijlocul cu care Te putem sluji pe Tine,
- ci și măsura sănătoasă și bună a acestei slujiri și felul în care ceri Tu, să împlinim voia Ta.
Binecuvântează toate sufletele simple și smerite care poartă greul Lucrării Tale
și care adesea au de stat și de umblat prin locurile cele mai grele și mai neplăcute.
Spală-le mereu cu Cuvântul Tău și pune mereu mâinile și capul lor ca să le spele, să le curețe și să le tămăduiască. Cu mila, cu smerenia și cu dragostea Ta.
Dar ai milă Doamne și de acei pe care i-ai făcut să fie mâinile slujitoare și capul îndrumător al altora. Fă-i totdeauna să fie cu atâta ei mai curați, spre a putea și ajuta pe alții să se curețe.
Să se curețe, nu să se întineze.
Amin.