O pace nesfârșită și plină de bucurie să vă umple inimile voastre, frații și surorile mele, care ați venit la Hristos!
În cuvintele acestea noi trebuie să găsim o deplină mângâiere și liniște: Hristos nu ne va izgoni afară, pe nici unul din cei care am venit la El.
Oamenii pot să ne izgonească dintre ei.
Cei ce se laudă cu neprihănirea lor pot să ne disprețuiască, să se lepede de noi și de numele nostru ca de ceva rău (Luca 6, 22).
Cei care țin o cheie și cred că stau pe un scaun, pot să ne osândească.
Cei care ne dau un adăpost și o haină pentru trup, pot să ni le ia.
Cei care cred că țin o sabie, pot să ne amenințe.
Cei care cred că stăpânesc peste trupul nostru, pot să se rușineze de noi sau să ne chinuiască.
Cei cărora ne mărturisim păcatele, slăbiciunile și căderile sau durerile, pot să nu ne ierte și să nu ne primească.
- Dacă am venit la Hristos, dacă rămânem lângă El și dacă ne silim să-L urmăm, nu vom mai fi izgoniți de lângă El niciodată. Și nici unii din noi.
Dacă veniți la Hristos, dragi suflete pierdute, veți fi primiți de El oricare dintre voi și oricând.
Numai să veniți așa cum cere El. Și atunci când auziți chemarea Sa. El nu are ore de primire fixate.
Nici portar care să aleagă cui să dea drumul și cui să nu-i dea.
- Ușa Domnului este deschisă oricând și pentru oricine, până în clipa morții sau prăbușirii noastre.
Nici atunci ușa nu o închide Hristos. Ci îngerul morții o închide. Sau noi singuri ne-o închidem.
Dacă cineva vrea să vină la Hristos cu păcatele sale. Cu lacrimile și durerea sa. Cu povara și temerile sale - fie sigur sufletul acela, oricine ar fi el, că Hristos nu-l va mai izgoni afară.
O astfel de bunătate și de iubire nu o mai are nici o altă inimă, decât Inima Dumnezeiască.
O astfel de milă și îndurare față de orice păcătos pierdut și nefericit, nu poate avea decât Iubirea lui Dumnezeu.
O astfel de iertare și mântuire nu se mai poate găsi nicăieri pentru orice suflet slab și părăsit, numai în harul nemărginit al lui Dumnezeu, arătat în Crucea Răscumpărătoare.
Acesta este Isus Hristos!
O Doamne Milostiv și Bun,
fii binecuvântat pentru nesfârșita îndurare pe care ne-ai arătat-o, căci pe când eram fără nici o credință și fără nici o putere de îndreptare, Tu ai murit pentru noi, pentru iertarea și mântuirea noastră (Rom. 5, 8).
Ai luat asupra Ta toată urâciunea păcatelor noastre și le-ai plătit cu Sângele Tău și cu Jertfa Ta de pe Cruce și nu ne-ai lepădat și nu ne-ai izgonit de la Tine...
O, cât de mult ne-ai iubit Tu Bunul nostru Mântuitor și cât de mult ne-ai răbdat.
Ajută-ne acum când cunoaștem toate acestea să ne întoarcem cu adevărat la Tine
și să rămânem pe totdeauna alipiți cu ascultare de Tine,
spre a nu mai fi izgoniți niciodată afară.
Amin.