Cum aduc hingherii pe sus un câine prins pe undeva, așa aduceau ei acum pe biata femeie nenorocită.
Pândiseră pe la colțuri și pe sub geamuri,
își făcuseră semne și fugiseră în vârful picioarelor,
forțaseră ușa, sau săriseră pe fereastră...
și în sfârșit, reușiseră să prindă pe cel mai slab dintre cei doi.
Alergând, se vor fi încurcat în lungile lor patrafire...
îi vor fi fugărit câinii,
se vor fi împiedicat și vor fi căzut,
vor fi fost văzuți de oameni, care îi vor fi privit cu dispreț și îi vor fi petrecut cu râsete și batjocuri,
(cum se petrece de obicei în asemenea situații...)
O, ce stare înjositoare și vrednică de rușine era aceasta, pentru orice om care mai are puțin simț de om în el.
Dar ei aveau neapărată nevoie să-L facă de rușine pe Hristos.
De aceea erau în stare să se facă ei înșiși de orice rușine numai pentru a-și ajunge scopul.
Pe drum s-au pregătit, desigur și cu altceva:
unii scoțând pietre din marginea trotuarului și pregătindu-le în buzunarele largi ale hainelor lungi, vor fi mers cu ele bălăngănind.
Alții le vor fi dus pe brațe ca pe niște flori la Templu,
ca să aibă cu ce ucide.
Astfel au intrat cu nefericita femeie în Casa lui Dumnezeu.
Au pus-o în mijlocul norodului înaintea lui Isus.
Apoi, îndreptându-și hainele lor boțite în lunga luptă a drumului,
scuturându-și-le de praf,
și netezindu-și părul încâlcit și barba răvășită,
se vor fi așezat trufași în fața Domnului gata de luptă.
Și siguri de izbândă.
O Doamne Isuse,
fii binecuvântat, căci Tu cunoști pe fiecare om, cu ce gând vine la Tine
și neuitând niciodată să-i aperi pe cei căzuți și slabi, Tu ești gata să răspunzi oricând celui trufaș și violent, după cum merită.
Grăbește Doamne totdeauna în apărarea celor năpăstuiți, iartă și mântuiește pe cei căzuți, dar biruie-i pe cei răi și sfarmă dinții celor care umblă numai să sfâșie pe alții, fără milă și fără frică.
Amin.
+
După ce-ai căzut în groapă mulți îți spun cum trebuia
să nu fi căzut nainte, ca să nu fi-ajuns în ea
dar puțini sunt cei ce grabnic ți-ntind mâna iubitor,
- nu da sfaturi nici mustrare când e lipsă de-ajutor!