Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.
Mântuitorul nostru Isus Hristos Se găsea în fața celui mai viclean și mai primejdios dintre vrăjmașii Săi.
Bătrânul Ana, socrul lui Caiafa, era o vulpe destul de șireată ca să știe pune întrebările și întortochea răspunsurile în așa fel încât să prindă dintr-o dată în lanțul învinovățirii pe Nevinovatul căzut în mâinile lui.
Mântuitorul a cunoscut bine viclenia întrebărilor și gândul uciderii Sale pus de cei în mâna cărora Se găsea. Și mai ales pe acela care era capul lor, - și în fața căruia Se găsea, acum legat.
Isus știa bine că orice răspuns i-ar fi dat acestui răuvoitor ucigaș, care Îl ancheta, el ar fi răstălmăcit toate răspunsurile Lui.
Și ar fi tras de ele ca de firul unei împletituri, până l-ar fi desfăcut cine știe cât. Și ar fi legat cu el pe cine știe câți.
De aceea nu i-a răspuns nimic din ceea ce aștepta arhiereul, arhirăul acesta. A trecut sarcina răspunsurilor asupra celui ce îl întreba,
și asupra celor ce-L auziseră,
- ocolind astfel cu toată înțelepciunea și grija, mreaja cea ucigașă întinsă în fața Lui și în jurul întregii Sale Lucrări.
Răspunsul Domnului Isus este model de înțelepciune și de iubire.
În felul acesta El întoarce pe dos tot planul șiret și ucigaș, țesut împotriva Lui.
Marele preot primește această cale și face un alt plan, mai bine ticluit.
- Bine Isuse, dacă Tu vrei să întrebăm pe alții, vom ști noi pe cine să întrebăm.
Această cale ne convine și mai bine. Vom avea noi grijă să-Ți adunăm martori și declarații din care să nu Te mai poți descurca cu toată istețimea Ta. Și care să Te împingă și mai sigur, acolo unde vrem noi.
În preajma marelui preot mai erau atunci desigur mulți alții dintre cei care puseseră la cale prinderea lui Isus.
Și se vor fi așezat în toate părțile pândind ca lupii și ascuțindu-și dinții veninoși, pentru sfâșierea Mielului Nevinovat ajuns în ghearele lor.
Dar, mai erau și aprozii care Îl vor fi ținut legat pe Isus, stând deoparte și de alta a Lui, spre a-i feri pe stăpâni de orice amenințare care le-ar putea veni din partea Acestui Învinuit primejdios pentru ei.
Acești aprozi slugarnici și lingușitori, vor fi căutat să facă totul umilindu-se cu toată josnicia, spre a-i plăcea tiranului stăpân. Ei se vor fi silit care mai de care mai slugarnic, a-i intra lui Ana în gusturi, cum se întâmplă totdeauna cu slugile unui tiran.
Mântuitorul Se va fi uitat la acești aprozi și desigur va fi recunoscut printre ei că unii Îl auziseră vorbind.
Poate că cel puțin doi aprozi erau dintre cei ce nu demult fuseseră trimiși să-L prindă. Însă auzindu-L vorbind, se întoarseră atunci străpunși la inimă și zicând: niciodată n-a mai vorbit vreun om ca Omul Acesta (Ioan 7, 32-46).
Acum văzându-L aici de față, ei știind că și ei L-au auzit vorbind, Mântuitorul Se va fi uitat spre ei când a spus cuvintele:
- Iată, aceștia știu ce am spus Eu.
Unul dintre aprozii vizați, în loc să fie cinstit și să declare din nou în apărarea lui Isus, tot așa frumos și adevărat cum declarase atunci,
- se dovedește un ticălos.
Poate că în urma curajului său de atunci avusese ceva de suferit din partea stăpânului lor.
Ca să-și apere în fața lui vina aceea, acum vrea cu tot dinadinsul să arate că el n-a crezut niciodată în Isus.
Și că nici nu vrea să creadă.
Ci dimpotrivă pentru slăbiciunea de atunci va plăti acum cu vârf și îndesat lui Isus. Bine că are ocazia să arate stăpânului cât îi este el de devotat, de slugă, de rob.
Ce josnici sunt uneori oamenii!
Cât pot unii oameni să se scufunde în minciună, în mocirlă, în mojicie.
Cu câtă nebunească ușurătate și grabă se pot lepăda unii de toate frumoasele lor încredințări, pentru un blid de mâncare aruncată disprețuitor de un stăpân pe care ei îl urăsc cu toată ființa lor, dar îi și slujesc tot așa.
Ajunși în starea aceasta, acestui fel de oameni le este rușine și că odată în viața lor au putut avea slăbiciunea să admire pe Hristos. Și să aibă curajul a-și arăta aceasta, împotriva urii stăpânilor lor.
Astfel de slugi sunt instrumentele cele mai oarbe și mai înspăimântătoare pentru nimicirea oricărei lumi și libertăți.
Nici un nevinovat nu se poate apăra împotriva lor,
nici o lege nu-l va putea ocroti de ei.
Aceștia sunt hăitașii care împing mielul în mâinile tăietorului și căprioara în bătaia puștii.
Vor fi împinși și ei odată la fel de către Satana, în focul veșnic.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Pentru grija și înțelepciunea cu care ai zădărnicit uneltirile vrăjmașului, mărire Ție.
Pentru dragostea cu care ai îndepărtat primejdia de la ucenicii Tăi, mărire Ție.
Pentru răbdarea cu care ai primit să suferi Tu Singur pentru răscumpărarea noastră a tuturor,
- toată mulțumirea și mărirea noastră a tuturor, numai Ție, Marele nostru Dumnezeu și Răscumpărător Isus Hristos.
Amin.
+
Nu confunda virtutea cu nici un rău pe lume
cinstit să judeci toate - și spune-le pe nume
căci orice nume - nobil sau josnic le-ar fi dat
virtutea-i tot virtute, păcatu-i tot păcat.