... Martorul acestor lucruri
Traian Dorz - Hristos - Înnoitorul nostru
Singur apostolul Ioan ne-a păstrat despre Nicodim acest amănunt.
Şi ne-a scris cuvintele cutremurătoare pe care Fiul lui Dumnezeu le-a spus lui Nicodim.
Căci rămânând mereu nedespărţit de Domnul, cu un suflet curat şi ascultător,
tânărul acesta atât de binecuvântat a însoţit şi ascultat cu sfinţenie tot ce a făcut şi a spus Mântuitorul,
întipărindu-le atât de bine în minte toate,
încât după zeci de ani, la adânci bătrâneţe, el le-a redat întocmai!
În multe din momentele alese din viaţa Mântuitorului nostru, ucenicul iubit a fost de faţă. Poate numai el singur cu Domnul.
A ascultat şi a privit totul, iar apoi mult mai târziu,
după ce s-a încredinţat temeinic de toate acestea prin experienţe grele şi frumoase,
le-a aşezat luminos, atât de clar, de normal şi de cinstit,
cum era convingerea lui!
Toată scrierea lui este cuprinsă şi străbătută de o lumină unică,
este la hotarul dintre omenesc şi Dumnezeiesc.
Mai mult Dincolo decât dincoace de acest hotar.
Pătrunsă de un adânc fior al încredinţării cum numai mărturia unuia care a văzut, a auzit şi a pipăit minunea,
conştient şi sănătos deplin,
o poate adeveri!
În noaptea când a venit Nicodim la Domnul, Ioan era cu Isus, el nu era în pat să doarmă, ci veghea cu Domnul.
Cine ar şti ce lucruri îi va fi descoperit Hristos în tăcerea acelei nopţi ucenicului iubit care veghea cu El, - când ceilalţi poate dormeau sau erau plecaţi!
Poate în astfel de stări îi va fi dezvelit Mântuitorul tainele Cuvântului care ERA mai înainte de Început.
Care ERA Dumnezeu,
prin care toate s-au făcut şi fără de care nu se ţine nimic.
Lucrurile făcute de El şi descrierea lumilor alcătuite prin El, care însă trebuia să le curăţească din nou,
prin ispăşirea Sângelui Său Sfânt, Suprema Dovadă a Iubirii Tatălui,
pentru creaţiunea întinată de păcat...
Poate că despre toate acestea şi despre multe altele, îi vorbea în aceste stări Domnul. Căci mai târziu, amintindu-şi-le, Ioan spunea că nici în lumea întreagă crede că n-ar fi încăput dacă s-ar fi scris de-amănuntul toate câte le-a făcut Hristos (
Ioan 21:25 – Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.
Ioan 21, 25). Credinciosul ucenic nedespărţit, a fost mereu la toate treaz şi atent,
căci dragostea este totdeauna nedespărţită, trează şi atentă.
Păstrând în inima sa comoara mărgăritarelor Dumnezeieşti, le-a adâncit şi mai mult. Şi după ce timpul, lacrimile şi rugăciunile le-au limpezit deplin, el le-a scos din sufletul său curat şi le-a dăruit Bisericii, strălucitoare şi vii.
Din adâncul inimilor noastre simţim că mărturia lui este adevărată (
Ioan 21:24 – Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.
Ioan 21, 24; 1 Ioan 1:1 – Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii –
1 Ioan 1:2 – pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –,
1 Ioan 1:3 – deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.
1 Ioan 1, 1-3). Credem în ea şi ne închinăm împreună cu el, adânc, Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos,
a Doua Persoană a Sfintei Treimi,
şi Singurul prin care noi putem cunoaşte şi pe Tatăl şi pe Duhul
şi Singurul prin care noi putem avea părtăşia şi cu Tatăl şi cu Duhul
şi Singurul prin care noi putem ajunge într-o stare plăcută înaintea Tatălui şi frumoasă înaintea Duhului Sfânt...
Şi Singurul prin care putem avea şi noi părtăşie unii cu alţii.
Martorul Său credincios ni L-a făcut cunoscut ca nimeni altul înfăţişându-ne cu sfânta grijă mai luminos în primul rând Adevărul Cuvântului Său...
Din faptele Sale, ne-a arătat doar atât cât aveau nevoie ochii noştri de o dovadă, pentru ca ceea ce primise mintea prin ascultare şi inima prin credinţă să fie pentru noi o temelie nezguduită.
Fii binecuvântat martor credincios al Dragostei şi Jertfei Dumnezeieşti, care ai văzut, ai crezut şi ne-ai mărturisit atât de strălucit despre Adevăr. Lumina aceasta te-a făcut pe veşnicie atât de strălucitor!
Fiţi binecuvântaţi şi voi toţi martorii credincioşi ai Domnului nostru Isus Hristos, ucenicii iubiţi ai Lui, care Îl urmaţi, Îl ascultaţi cu dragoste şi respect şi care apoi mărturisiţi lumii că Evanghelia lui Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu.
Şi că unica viaţă veşnică este cunoaşterea şi trăirea Lui.
Căci voi veţi străluci ca strălucirea soarelui şi a stelelor (
Daniel 12:3 – Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.
Daniel 12, 3). Pentru că toată lumina lui Hristos, oglindindu-se invers, umple sufletul nostru care Îl poartă pe El, preschimbându-L în soare, vă luminează faţa voastră făcându-vă nemuritori ca El!
Doamne Isuse,
fii binecuvântat pentru toţi slujitorii Tăi credincioşi, - dar pentru martorii aleşi, fii binecuvântat nespus de mult.
Prin ei Tu ne-ai împărtăşit tainele cele mai adânci şi am aflat adevărurile cele mai mari.
Trimite Bisericii Tale totdeauna astfel de sori, ca niciodată fiii ei să nu mai fie lipsiţi de lumină,
şi să umble în întuneric.
Amin.
+
Adevăru-i bogăţia şi comoara minunată
care are-un preţ statornic şi nu piere niciodată
- fericit e totdeauna sufletul cuminte care
caută-mbogăţirea sfântă cu comoara asta mare.