Singur apostolul Ioan ne-a păstrat despre Nicodim acest amănunt.
Și ne-a scris cuvintele cutremurătoare pe care Fiul lui Dumnezeu le-a spus lui Nicodim.
Căci rămânând mereu nedespărțit de Domnul, cu un suflet curat și ascultător,
tânărul acesta atât de binecuvântat a însoțit și ascultat cu sfințenie tot ce a făcut și a spus Mântuitorul,
întipărindu-le atât de bine în minte toate,
încât după zeci de ani, la adânci bătrânețe, el le-a redat întocmai!
În multe din momentele alese din viața Mântuitorului nostru, ucenicul iubit a fost de față. Poate numai el singur cu Domnul.
A ascultat și a privit totul, iar apoi mult mai târziu,
după ce s-a încredințat temeinic de toate acestea prin experiențe grele și frumoase,
le-a așezat luminos, atât de clar, de normal și de cinstit,
cum era convingerea lui!
Toată scrierea lui este cuprinsă și străbătută de o lumină unică,
este la hotarul dintre omenesc și Dumnezeiesc.
Mai mult Dincolo decât dincoace de acest hotar.
Pătrunsă de un adânc fior al încredințării cum numai mărturia unuia care a văzut, a auzit și a pipăit minunea,
conștient și sănătos deplin,
o poate adeveri!
În noaptea când a venit Nicodim la Domnul, Ioan era cu Isus, el nu era în pat să doarmă, ci veghea cu Domnul.
Cine ar ști ce lucruri îi va fi descoperit Hristos în tăcerea acelei nopți ucenicului iubit care veghea cu El, - când ceilalți poate dormeau sau erau plecați!
Poate în astfel de stări îi va fi dezvelit Mântuitorul tainele Cuvântului care ERA mai înainte de Început.
Care ERA Dumnezeu,
prin care toate s-au făcut și fără de care nu se ține nimic.
Lucrurile făcute de El și descrierea lumilor alcătuite prin El, care însă trebuia să le curățească din nou,
prin ispășirea Sângelui Său Sfânt, Suprema Dovadă a Iubirii Tatălui,
pentru creațiunea întinată de păcat...
Poate că despre toate acestea și despre multe altele, îi vorbea în aceste stări Domnul. Căci mai târziu, amintindu-și-le, Ioan spunea că nici în lumea întreagă crede că n-ar fi încăput dacă s-ar fi scris de-amănuntul toate câte le-a făcut Hristos (Ioan 21, 25).
Credinciosul ucenic nedespărțit, a fost mereu la toate treaz și atent,
căci dragostea este totdeauna nedespărțită, trează și atentă.
Păstrând în inima sa comoara mărgăritarelor Dumnezeiești, le-a adâncit și mai mult. Și după ce timpul, lacrimile și rugăciunile le-au limpezit deplin, el le-a scos din sufletul său curat și le-a dăruit Bisericii, strălucitoare și vii.
Credem în ea și ne închinăm împreună cu el, adânc, Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos,
a Doua Persoană a Sfintei Treimi,
și Singurul prin care noi putem cunoaște și pe Tatăl și pe Duhul
și Singurul prin care noi putem avea părtășia și cu Tatăl și cu Duhul
și Singurul prin care noi putem ajunge într-o stare plăcută înaintea Tatălui și frumoasă înaintea Duhului Sfânt...
Și Singurul prin care putem avea și noi părtășie unii cu alții.
Martorul Său credincios ni L-a făcut cunoscut ca nimeni altul înfățișându-ne cu sfânta grijă mai luminos în primul rând Adevărul Cuvântului Său...
Din faptele Sale, ne-a arătat doar atât cât aveau nevoie ochii noștri de o dovadă, pentru ca ceea ce primise mintea prin ascultare și inima prin credință să fie pentru noi o temelie nezguduită.
Fii binecuvântat martor credincios al Dragostei și Jertfei Dumnezeiești, care ai văzut, ai crezut și ne-ai mărturisit atât de strălucit despre Adevăr. Lumina aceasta te-a făcut pe veșnicie atât de strălucitor!
Fiți binecuvântați și voi toți martorii credincioși ai Domnului nostru Isus Hristos, ucenicii iubiți ai Lui, care Îl urmați, Îl ascultați cu dragoste și respect și care apoi mărturisiți lumii că Evanghelia lui Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu.
Și că unica viață veșnică este cunoașterea și trăirea Lui.
Pentru că toată lumina lui Hristos, oglindindu-se invers, umple sufletul nostru care Îl poartă pe El, preschimbându-L în soare, vă luminează fața voastră făcându-vă nemuritori ca El!
Doamne Isuse,
fii binecuvântat pentru toți slujitorii Tăi credincioși, - dar pentru martorii aleși, fii binecuvântat nespus de mult.
Prin ei Tu ne-ai împărtășit tainele cele mai adânci și am aflat adevărurile cele mai mari.
Trimite Bisericii Tale totdeauna astfel de sori, ca niciodată fiii ei să nu mai fie lipsiți de lumină,
și să umble în întuneric.
Amin.
+
Adevăru-i bogăția și comoara minunată
care are-un preț statornic și nu piere niciodată
- fericit e totdeauna sufletul cuminte care
caută-mbogățirea sfântă cu comoara asta mare.