... Nu l-a păstrat pentru sine...
Traian Dorz - Hristos - Împăratul nostru
Ioan 12, 7
Dar Isus a zis: Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
Oricine are o inimă de om, acela are şi pe cineva ca lângă inima lui.
Un părinte îl are pe un fiu,
un soţ are pe soţia sa,
un frate pe fratele său,
un salvat pe salvatorul lui
şi inima care iubeşte, păstrează tot ce are mai scump pentru preaiubitul său.
O inimă care iubeşte simte fericirea cea mai mare nu atunci când ea primeşte ci atunci când ea dă celui iubit.
Nefericit este acela care iubind, nu are ce dărui nimic celui preaiubit al său.
Nu este mai mare amărăciune pentru un suflet iubitor, decât atunci când este nevoie să facă ceva celui preaiubit - şi el nu are cum. Sau nu are cu ce.
Când eram copil vedeam atâta bucurie în ochii bunicii mele, de multe ori când putea să-mi scoată de undeva din lada ei ceva bun, un măr, un colăcel, nişte nuci...
Acum când am ajuns şi eu să am atâtea fiinţe iubite, nu am mai mare bucurie ca atunci când le pot da câte ceva păstrat cu drag pentru ei, oricât de puţin pot, dar n-am o mai mare bucurie ca atunci!
Când pot să dau ceva plăcut cuiva, am o nespus mai mare bucurie, decât atunci când primesc, deşi dragostea se bucură şi când dă şi când primeşte. Dar mai mult când dă.
Înţeleg acum tot mai bine şi eu că pe când bucuria de a primi o poate avea orice om, bucuria de a da nu o are decât Dumnezeu.
Şi cei care sunt din El.
Dar cine primeşte are nevoie să şi dea. Această nevoie nu o are numai ca datorie pentru binele altora, ci o are mai ales ca o trebuinţă a lui însuşi pentru binele său, pentru descărcarea inimii sale iubitoare, căci iubirea adevărată simte totdeauna nevoie de a se descărca prin binefaceri.
Cine numai ar primi cu plăcere de la toţi dar nu ar da cu bucurie nimănui, acela va ajunge în curând să i se usuce nu numai mâna ci şi sufletul.
Ce dureros este să vezi oameni care au primit atât de mult, dar nu dau din acestea nimic pentru alţii, ci ţin totul numai pentru ei.
Nimic nu m-a amărât mai mult decât când am văzut unul care fusese un băiat sărac, crescut pe la casele frăţeşti, care fusese mulţi ani de zile ajutat,
şi îmbrăcat cu hainele dăruite de surorile evlavioase, apoi adăpostit, miluit, crescut şi învăţat carte înaltă de către dragostea fraţilor şi în Numele lui Hristos,
- iar după ce a ajuns să aibă avuţie, grăsime şi situaţie înaltă, din coşurile lui pline nu s-a îndurat să dea nici două pere la un copil către care nu-i era ruşine să-şi arate perele lui, - deşi vedea cum copilul se uita la grămada lui de pere cu ochii umeziţi de dorinţă şi de ruşine...
Ce să mai zici despre o astfel de fiinţă? Că e om?
Îţi vine aşa de greu să-i zici om!
Căci până şi un câine ţine minte un bine care i s-a făcut. Şi caută să-l întoarcă într-un fel, fie şi numai printr-o prietenească clătinare din coadă, către cel ce i-a dat o bucată de pâine.
Sufletele scumpe fac daruri scumpe.
Sufletele mari nu fac daruri mici.
Când un împărat a făcut dar cuiva iubit o comoară de mare preţ, acela i-a zis uimit:
- Cum maiestate, atât de mult?
Dar împăratul i-a răspuns:
- Pentru tine poate părea peste măsură de mult, dar pentru mine nu. Eu pot oricât, eu sunt împăratul.
Suflete al meu, dacă Îl iubeşti cu adevărat pe Hristos, păstrează numai pentru El ceea ce ai tu mai scump: El este Împăratul tău.
Fă-I bucuria numai lui Isus cu ceea ce ai tu mai de preţ, căci este dovada supremei iubiri, jertfa supremă.
Ceea ce datorezi numai lui Dumnezeu, nu da nimănui altuia niciodată, decât Lui.
Atunci şi numele tău va străluci veşnic alături de al Lui (
Apocalipsa 3:21 – Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»’
Apoc. 3, 21). Ca numele Mariei cu mirul ei cel scump.
Slavă Ţie Doamne Isuse, Preaiubitul Scump al inimilor noastre,
Ţie care ne-ai iubit atât de mult, dorim să-Ţi arătăm cea mai multă iubire.
Şi Ţie dorim să Îţi păstrăm tot ce avem mai de preţ.
Dacă am putut iubi ceva mai presus de tot ce am avut mai drag pe lumea aceasta, Acela ai fost Tu Dulce Isus.
Dacă am cântat vreodată frumos pe pământ ceva, aceasta a fost slava dragostei Tale Scump Isus
şi dacă am dat ceva ce am avut mai scump pe lume, Ţie Ţi le-am dat Isuse Doamne, Preaiubitul Scump al inimilor noastre.
Şi dacă am fi putut şi mai mult face
şi cânta mai frumos, şi dărui ceva de şi mai mare preţ,
Dulce Isus, aşa am fi făcut. Şi aşa am face cu toată inima noastră. Tu care ştii toate lucrurile, ştii aceasta.
Căci atunci ştim că atât inima Ta Isuse cât şi inimile noastre sunt cu adevărat fericite.
Iar conştiinţa noastră abia atunci se linişteşte împăcată la picioarele Tale.
Dumnezeule al Iubirii, sporeşte pe pământ numărul şi lumina unor astfel de suflete pline de iubirea Ta căci pentru acestea Cerul Tău îi îmbrăţişează şi pe ceilalţi.
Amin.