Dar Isus a zis: Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
Oricine are o inimă de om, acela are și pe cineva ca lângă inima lui.
Un părinte îl are pe un fiu,
un soț are pe soția sa,
un frate pe fratele său,
un salvat pe salvatorul lui
și inima care iubește, păstrează tot ce are mai scump pentru preaiubitul său.
O inimă care iubește simte fericirea cea mai mare nu atunci când ea primește ci atunci când ea dă celui iubit.
Nefericit este acela care iubind, nu are ce dărui nimic celui preaiubit al său.
Nu este mai mare amărăciune pentru un suflet iubitor, decât atunci când este nevoie să facă ceva celui preaiubit - și el nu are cum. Sau nu are cu ce.
Când eram copil vedeam atâta bucurie în ochii bunicii mele, de multe ori când putea să-mi scoată de undeva din lada ei ceva bun, un măr, un colăcel, niște nuci...
Acum când am ajuns și eu să am atâtea ființe iubite, nu am mai mare bucurie ca atunci când le pot da câte ceva păstrat cu drag pentru ei, oricât de puțin pot, dar n-am o mai mare bucurie ca atunci!
Când pot să dau ceva plăcut cuiva, am o nespus mai mare bucurie, decât atunci când primesc, deși dragostea se bucură și când dă și când primește. Dar mai mult când dă.
Înțeleg acum tot mai bine și eu că pe când bucuria de a primi o poate avea orice om, bucuria de a da nu o are decât Dumnezeu.
Și cei care sunt din El.
Dar cine primește are nevoie să și dea. Această nevoie nu o are numai ca datorie pentru binele altora, ci o are mai ales ca o trebuință a lui însuși pentru binele său, pentru descărcarea inimii sale iubitoare, căci iubirea adevărată simte totdeauna nevoie de a se descărca prin binefaceri.
Cine numai ar primi cu plăcere de la toți dar nu ar da cu bucurie nimănui, acela va ajunge în curând să i se usuce nu numai mâna ci și sufletul.
Ce dureros este să vezi oameni care au primit atât de mult, dar nu dau din acestea nimic pentru alții, ci țin totul numai pentru ei.
Nimic nu m-a amărât mai mult decât când am văzut unul care fusese un băiat sărac, crescut pe la casele frățești, care fusese mulți ani de zile ajutat,
și îmbrăcat cu hainele dăruite de surorile evlavioase, apoi adăpostit, miluit, crescut și învățat carte înaltă de către dragostea fraților și în Numele lui Hristos,
- iar după ce a ajuns să aibă avuție, grăsime și situație înaltă, din coșurile lui pline nu s-a îndurat să dea nici două pere la un copil către care nu-i era rușine să-și arate perele lui, - deși vedea cum copilul se uita la grămada lui de pere cu ochii umeziți de dorință și de rușine...
Ce să mai zici despre o astfel de ființă? Că e om?
Îți vine așa de greu să-i zici om!
Căci până și un câine ține minte un bine care i s-a făcut. Și caută să-l întoarcă într-un fel, fie și numai printr-o prietenească clătinare din coadă, către cel ce i-a dat o bucată de pâine.
Sufletele scumpe fac daruri scumpe.
Sufletele mari nu fac daruri mici.
Când un împărat a făcut dar cuiva iubit o comoară de mare preț, acela i-a zis uimit:
- Cum maiestate, atât de mult?
Dar împăratul i-a răspuns:
- Pentru tine poate părea peste măsură de mult, dar pentru mine nu. Eu pot oricât, eu sunt împăratul.
Suflete al meu, dacă Îl iubești cu adevărat pe Hristos, păstrează numai pentru El ceea ce ai tu mai scump: El este Împăratul tău.
Fă-I bucuria numai lui Isus cu ceea ce ai tu mai de preț, căci este dovada supremei iubiri, jertfa supremă.
Ceea ce datorezi numai lui Dumnezeu, nu da nimănui altuia niciodată, decât Lui.
Ca numele Mariei cu mirul ei cel scump.
Slavă Ție Doamne Isuse, Preaiubitul Scump al inimilor noastre,
Ție care ne-ai iubit atât de mult, dorim să-Ți arătăm cea mai multă iubire.
Și Ție dorim să Îți păstrăm tot ce avem mai de preț.
Dacă am putut iubi ceva mai presus de tot ce am avut mai drag pe lumea aceasta, Acela ai fost Tu Dulce Isus.
Dacă am cântat vreodată frumos pe pământ ceva, aceasta a fost slava dragostei Tale Scump Isus
și dacă am dat ceva ce am avut mai scump pe lume, Ție Ți le-am dat Isuse Doamne, Preaiubitul Scump al inimilor noastre.
Și dacă am fi putut și mai mult face
și cânta mai frumos, și dărui ceva de și mai mare preț,
Dulce Isus, așa am fi făcut. Și așa am face cu toată inima noastră. Tu care știi toate lucrurile, știi aceasta.
Căci atunci știm că atât inima Ta Isuse cât și inimile noastre sunt cu adevărat fericite.
Iar conștiința noastră abia atunci se liniștește împăcată la picioarele Tale.
Dumnezeule al Iubirii, sporește pe pământ numărul și lumina unor astfel de suflete pline de iubirea Ta căci pentru acestea Cerul Tău îi îmbrățișează și pe ceilalți.
Amin.