... Pe orice mlădiţă roditoare El o curăţeşte
Traian Dorz - Hristos - Vița vieții noastre
Iată, acesta este şi rostul şi scopul încercării şi al suferinţei în viaţa celui bun şi credincios: să-l curăţească pentru a aduce şi mai multă roadă.
Cum bunul vier curăţă cu grijă şi îndreaptă cu dragoste pe fiecare mlădiţă roditoare, spre a o face să aducă un rod tot mai bun şi tot mai mult, - tot aşa dragostea înţeleaptă a Tatălui Ceresc rânduieşte să vină în viaţa smeritului Său fiu credincios, încercările credinţei, a răbdării şi a ascultării sale. Pentru ca prin felul cum credinciosul le ştie îndura, să capete nu numai un mai mare har de la Dumnezeu, ci şi o mai vrednică trăire şi preţuire printre semenii săi.
Cât de mişcător sună pentru un suflet credincios dulcea sfătuire:
- Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii... Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl său?...
Da, Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui...
Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie. Dar mai pe urmă suferinţa aceasta aduce celor care au trecut prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii (
Evrei 12:7 – Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?
Evrei 12:8 – Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii.
Evrei 12:9 – Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?
Evrei 12:10 – Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.
Evrei 12:11 – Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.
Evrei 12, 7-11). Cât de dureros simte mlădiţa, în trupul ei, tăişul foarfecelor curăţitoare!...
Ce ascuţită este usturimea ranelor...
Ce neplăcută este ţintuirea legăturilor cu care este înlănţuită mlădiţa de parul ei, ca de un pat dureros...
Ce mari şi multe sunt lacrimile care îi cad din ochi. Şi stropii care i se preling din ranele care le poartă, pe tot trupul ei, adesea mlădiţa roditoare, în vremea curăţirii ei.
Dar cât de binecuvântate sunt urmările acestor suferinţe...
Numai la vremea roadelor, se poate vedea ce rost binecuvântat au avut la vremea lor, suferinţele pe care a trebuit să le îndure mlădiţa.
La vremea culesului numai, se vede cât de necesare erau suferinţele de mai înainte ale mlădiţei.
Numai la cules se văd ce au ajuns, mlădiţele care s-au lăsat curăţite, sau cele care nu s-au lăsat.
Cele care au suferit încercarea, sau cele care n-au vrut să o sufere.
Cele care s-au smerit sub Mâna cea tare a lui Dumnezeu - sau cele care n-au vrut să se smerească.
Atunci numai, când vine vremea judecăţii fiecăruia - se vede deosebirea dintre cel care slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte (
Maleahi 3:18 – Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.
Maleahi 3, 18). O, dragă suflete credincios, care ai pe pământul acesta parte mai mult de suferinţe şi încercări decât de linişte şi bucurie,
- nu cârti înaintea Domnului tău, nici nu te plânge prea mult! Suferinţele tale sunt binecuvântările tale.
Domnul tău te curăţeşte să aduci tot mai multă, tot mai dulce şi tot mai frumoasă roadă de răbdare, de blândeţe, de înţelepciune, de sfinţenie.
Furtunile te fac să-ţi adânceşti şi mai mult rădăcinile, să-ţi pleci şi mai mult fruntea, să-ţi întăreşti şi mai mult braţele.
Lacrimile îţi fac mai curaţi ochii, mai limpede vederea, mai largă privirea, mai moale blândeţea, mai caldă înţelegerea, mai gustoasă iubirea...
Flăcările îţi ard numai gunoaiele. Cernerea îţi ia numai pleava.
Dacă n-ar fi furtuni, toţi pomii s-ar usca în vremea secetei. Căci numai furtunile îi fac să-şi adâncească rădăcinile până unde află totdeauna must pentru viaţă, umezeală pentru rodire.
Vai de sufletul acela peste care Dumnezeu nu trimite suferinţa în viaţa aceasta!
Un astfel de suflet nu va şti niciodată ce frumoasă este ploaia cu soare şi ce dulce este cântarea cu lacrimi. Nici ce fericite sunt durerile crengilor rupte sub rod.
Slavă veşnică Ţie Sfânt Vier Iubitor, Tată Ceresc, care ţii în Mâna Ta mlădiţa slabă a vieţii noastre, şi lucrezi cu dragoste şi grijă asupra ei. Pentru a o face cât mai dreaptă, cât mai frumoasă şi mai rodnică.
Te rugăm nu ne părăsi niciodată ci curăţeşte-ne mereu, îndepărtând din noi şi de peste noi, tot ce ne este sau ne-ar putea fi spre rău.
Chiar dacă adesea ne zvârcolim ca să-Ţi scăpăm din Mână, nu ne lăsa, până când vom fi curăţiţi şi îndreptaţi. Până ce vom fi strâns legaţi de dreptarul învăţăturii sănătoase, cu legăturile ascultării, ca mlădiţa legată de aracul care o face să crească drept.
Şi ţine-ne adânc uniţi cu Viţa Vieţii care este Hristos Domnul nostru, pentru ca seva cea sănătoasă şi vie din El, să rodească în noi roadele Duhului Sfânt. Din ce în ce tot mai gustoase, mai frumoase şi mai dulci.
Amin.
+
Suferinţa este soarta omenirii pe pământ
şi cei buni şi cei răi sufăr,
asta-i Voia Celui Sfânt.
Cum crezi tu ca să n-ai parte nicidecum în anii tăi
în vreun fel de suferinţa - celor buni
sau celor răi?