Iată, acesta este și rostul și scopul încercării și al suferinței în viața celui bun și credincios: să-l curățească pentru a aduce și mai multă roadă.
Cum bunul vier curăță cu grijă și îndreaptă cu dragoste pe fiecare mlădiță roditoare, spre a o face să aducă un rod tot mai bun și tot mai mult, - tot așa dragostea înțeleaptă a Tatălui Ceresc rânduiește să vină în viața smeritului Său fiu credincios, încercările credinței, a răbdării și a ascultării sale. Pentru ca prin felul cum credinciosul le știe îndura, să capete nu numai un mai mare har de la Dumnezeu, ci și o mai vrednică trăire și prețuire printre semenii săi.
Cât de mișcător sună pentru un suflet credincios dulcea sfătuire:
- Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii... Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl său?...
Da, Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui...
Este adevărat că orice pedeapsă deocamdată pare o pricină de întristare și nu de bucurie. Dar mai pe urmă suferința aceasta aduce celor care au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii (Evrei 12, 7-11).
Cât de dureros simte mlădița, în trupul ei, tăișul foarfecelor curățitoare!...
Ce ascuțită este usturimea ranelor...
Ce neplăcută este țintuirea legăturilor cu care este înlănțuită mlădița de parul ei, ca de un pat dureros...
Ce mari și multe sunt lacrimile care îi cad din ochi. Și stropii care i se preling din ranele care le poartă, pe tot trupul ei, adesea mlădița roditoare, în vremea curățirii ei.
Dar cât de binecuvântate sunt urmările acestor suferințe...
Numai la vremea roadelor, se poate vedea ce rost binecuvântat au avut la vremea lor, suferințele pe care a trebuit să le îndure mlădița.
La vremea culesului numai, se vede cât de necesare erau suferințele de mai înainte ale mlădiței.
Numai la cules se văd ce au ajuns, mlădițele care s-au lăsat curățite, sau cele care nu s-au lăsat.
Cele care au suferit încercarea, sau cele care n-au vrut să o sufere.
Cele care s-au smerit sub Mâna cea tare a lui Dumnezeu - sau cele care n-au vrut să se smerească.
Atunci numai, când vine vremea judecății fiecăruia - se vede deosebirea dintre cel care slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-I slujește (Maleahi 3, 18).
O, dragă suflete credincios, care ai pe pământul acesta parte mai mult de suferințe și încercări decât de liniște și bucurie,
- nu cârti înaintea Domnului tău, nici nu te plânge prea mult! Suferințele tale sunt binecuvântările tale.
Domnul tău te curățește să aduci tot mai multă, tot mai dulce și tot mai frumoasă roadă de răbdare, de blândețe, de înțelepciune, de sfințenie.
Furtunile te fac să-ți adâncești și mai mult rădăcinile, să-ți pleci și mai mult fruntea, să-ți întărești și mai mult brațele.
Lacrimile îți fac mai curați ochii, mai limpede vederea, mai largă privirea, mai moale blândețea, mai caldă înțelegerea, mai gustoasă iubirea...
Flăcările îți ard numai gunoaiele. Cernerea îți ia numai pleava.
Dacă n-ar fi furtuni, toți pomii s-ar usca în vremea secetei. Căci numai furtunile îi fac să-și adâncească rădăcinile până unde află totdeauna must pentru viață, umezeală pentru rodire.
Vai de sufletul acela peste care Dumnezeu nu trimite suferința în viața aceasta!
Un astfel de suflet nu va ști niciodată ce frumoasă este ploaia cu soare și ce dulce este cântarea cu lacrimi. Nici ce fericite sunt durerile crengilor rupte sub rod.
Slavă veșnică Ție Sfânt Vier Iubitor, Tată Ceresc, care ții în Mâna Ta mlădița slabă a vieții noastre, și lucrezi cu dragoste și grijă asupra ei. Pentru a o face cât mai dreaptă, cât mai frumoasă și mai rodnică.
Te rugăm nu ne părăsi niciodată ci curățește-ne mereu, îndepărtând din noi și de peste noi, tot ce ne este sau ne-ar putea fi spre rău.
Chiar dacă adesea ne zvârcolim ca să-Ți scăpăm din Mână, nu ne lăsa, până când vom fi curățiți și îndreptați. Până ce vom fi strâns legați de dreptarul învățăturii sănătoase, cu legăturile ascultării, ca mlădița legată de aracul care o face să crească drept.
Și ține-ne adânc uniți cu Vița Vieții care este Hristos Domnul nostru, pentru ca seva cea sănătoasă și vie din El, să rodească în noi roadele Duhului Sfânt. Din ce în ce tot mai gustoase, mai frumoase și mai dulci.
Amin.
+
Suferința este soarta omenirii pe pământ
și cei buni și cei răi sufăr,
asta-i Voia Celui Sfânt.
Cum crezi tu ca să n-ai parte nicidecum în anii tăi
în vreun fel de suferința - celor buni
sau celor răi?