Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.
Toată viața noastră pe pământ este alcătuită din drepturi și din datorii... din drepturi de a ne împlini datoriile.
Acel om care, cu o cinstită conștiință a dreptății, nu cere niciodată mai mult decât dă, - și nu dă niciodată mai puțin decât cere, - acela este un om drept.
Acel om care dă totdeauna fără să ceară niciodată nimic, sau întoarce înapoi mult mai mult decât primește, din dragoste pentru Isus Hristos, - acela este un om sfânt.
Dar acela, care cere mai mult și dă mai puțin, sau dacă poate nu dă deloc, - acela este un om nelegiuit.
Aceasta atât față de Dumnezeu cât și față de oameni.
Dar pe când față de oameni, adeseori ne împlinim datoriile cinstit din pricina fricii sau a rușinii sau a respectului,
- față de Dumnezeu, nici una din aceste însușiri nu ne fac adesea în stare să întoarcem la timp și la dreptate, ceea ce Îi datorăm.
Pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspundere,
dar Dumnezeu nu ne trage îndată.
Pentru că nu se aduce repede la împlinire hotărârea dată de Dumnezeu împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima oamenilor de dorința nelegiuirii (Ecles. 8, 11).
Și pentru că Dumnezeu are îndelungă răbdare, de aceea omul nu vrea să vadă că El îl îndeamnă la pocăință.
- Astfel omul disprețuiește bogăția bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, fiind mereu nedrept față de Dumnezeu, dar de fapt, nedreptățindu-se doar pe sine însuși.
Dar oare numai cei necredincioși se poartă astfel față de Dumnezeu? Nu, ci chiar foarte mulți și din cei care se numesc fii și robi ai Lui.
Iată: Dumnezeu ne-a dat un loc de muncă,
și ne-a dat sănătatea cu care muncim
și ne-a dat priceperea cu care să putem face munca noastră
și ne-a dat ajutorul Său ca să ne împlinim bine munca aceasta.
Pentru toate aceste daruri primite de la El și care fac atât de mult față de partea pe care o punem de la noi - ce facem oare noi?
Noi care ar trebui pe dreptate să împărțim cel puțin pe din două, câștigul nostru cu Domnul, căci cel puțin jumătate este partea Lui, - de cele mai multe ori nu-I dăm Lui nimic.
Căci în realitate, cât dăm noi lui Dumnezeu din ceea ce luăm ca plată sau ca recoltă, după munca noastră zilnică sau anuală?
Iată: Dumnezeu ne-a rânduit o întindere din pământul Lui, ca s-o lucrăm.
Noi arăm, semănăm, plivim, îngrijim și secerăm, apoi adunăm tot rodul în grânarul nostru și în cămara noastră,
- dar pământul, pământul care a produs este al Lui.
- Ploaia care a udat este de la El.
- Vântul și condițiile creșterii, rodirii și coacerii, - sunt toate de la El.
- Puterea și sănătatea cu care muncim noi înșine precum și priceperea cu care știm să facem bine munca noastră - toate, toate acestea sunt de la El.
De la noi nu este decât munca... atât!
Dar de fapt cât o să primească Domnul, oare, de la noi, pentru săracii Lui? Pentru Lucrarea Sa? Pentru folosul Său? Pentru Cauza Sa?
Iată cum înțelegem și împlinim noi ce suntem datori față de Dumnezeul nostru. Și cât am rămas restanțieri!
Dar față de cerințele smereniei, ale dragostei și ale ascultării pe care suntem datori să le arătăm către frații noștri, - din supunerea față de Dumnezeu, - oare cât înțelegem și cum am căutat sau căutăm să le plătim?
N-au ajuns oare toate acestea pentru mulți oameni o fățarnică formalitate a mâinilor sau a vorbei, fără o adâncă și caldă simțire a inimii, fără o cinstită și dreaptă plătire a marii noastre datorii față de El și față de frații noștri?
Ceea ce a vrut Domnul să ne facă pe noi toți să înțelegem, prin spălarea picioarelor, nu este oare tot atât de neînțeles pentru mulți ca și iertarea din Tatăl nostru?
O, într-adevăr cât de întristător de străine, sunt gândurile noastre de Cuvântul Lui, și căile noastre de voia Sa...
Prea Milostive Doamne Isuse,
Te slăvim căci Tu ai milă nemărginită față de noi toți oamenii, atât de adânc datori față de Tine și față de semenii noștri,
- dar față de cei credincioși, - ai și mai multă milă Doamne, căci aceștia sunt și mai mult îndatorați.
Pentru cei ce nu cunosc voia Ta, Doamne Tu ai nevoie de răbdare. Dar pentru cei care o cunosc, trebuie să ai îndelungă răbdare.
Căci pe când cei care nu știu voia Ta sunt vrednici de puține lovituri când n-o fac, aceia care se laudă că o cunosc, de câte lovituri sunt vrednici ei când o fac rău, sau potrivnic sau n-o fac deloc?
Ai milă Doamne Isuse de acele suflete rătăcite de la gândul și de la voia Ta, care au făcut din spălarea picioarelor doar o formă dinafară, spre a se lăuda cu ea cum făcea fariseul față de vameș (Luca 18, 11), dar nu mai au nimic a face, cu adâncul înțeles pe care ai vrut Tu să i-l dai, ci dacă o fac în formă - fă s-o facă și mai mult în duh.
Dă-ne respectul sfânt și prețuirea smerită, pe care să înțelegem fiecare din noi, că le datorăm celorlalți frați.
Și mai ales celor mai mici decât noi.
Amin.
+
Ține-ntruna cu-adevărul, dacă vrei să fii cinstit
adevărul niciodată nu te lasă înjosit.