109. Păstorul și oaia cea neascultătoare
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Îmi tot vorbeşti despre un Dumnezeu bun şi iertător - zicea un om către un ostaş din Oastea Domnului - dar uită-te în lume că nu ne mai slăbesc loviturile şi bătăile Lui!
Ostaşul răspunse, foarte cuminte, astfel:
Când o oaie iese din turmă şi îşi face de cap, ce face păstorul? Fluieră după ea şi o strigă pe nume, dar oaia nu ascultă. O ameninţă cu băţul, dar n-are grijă. Zvârle cu ceva după ea, dar oaia şi mai mult se depărtează. Pe urmă, trimite câinele după ea, care o înhaţă, o supără şi o muşcă. Abia după această supărare, oaia se întoarce înapoi.
Aşa e, frate dragă, şi cu noi. Domnul, Păstorul cel mare şi bun, a încercat multe şi felurite chemări dulci, să ne întoarcem înapoi din răutăţi, în turma Lui cea binecuvântată. Dar noi n-am vrut să ne întoarcem. De aceea, a trimis asupra noastră necazuri şi urgii, care ne împresoară şi ne muşcă din greu, încercând să ne întoarcă în turma Lui cea sfântă.
Vai de cei ce nici acum nu înţeleg şi nu ascultă glasul şi chemările scumpului nostru Păstor!