128. Tunul din Edinburg
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Pe zidurile cetății din Edinburg, Germania, se află așezat un tun care face slujbă de ceas. Regulat și precis, la orele douăsprezece din zi, tunul slobozește o bubuitură puternică ce se aude peste întreg orașul. În acele clipe, pe străzile orașului se văd oameni îndreptându-și oroloagele. Tunul este și un regulator de oroloage. Bubuitura lui este parcă și un aviz: Oameni buni, îndreptați-vă oroloagele!
Eu mă gândesc că și în lumea cea sufletească sunt multe astfel de „tunuri” care vestesc timpul și mersul vieții. Biata noastră viață este un biet ceas ce umblă foarte neregulat. El trebuie mereu îndreptat după „mersul soarelui”; după ceasul care nu greșește niciodată, după „soarele” Evangheliei.
Prin multe feluri de „bubuituri” strigă cerul de sus spre noi să ne îndreptăm „ceasul”... să ne îndreptăm viața după Evanghelie. Războiul cel mare, oare, n-a fost și el o bubuitură puternică ce a răsunat peste toată lumea, strigând pe oameni și popoare să-și îndrepte „ceasul” (viața) după Evanghelie?
Și oare vremurile noastre, pline de atâtea crize, greutăți și necazuri, nu sunt și ele o bubuitură cerească ce ne strigă: „Oameni buni, îndreptăți-vă „ceasul”! Îndreptați-vă viața!...”?
Dar lumea doarme înainte, în nepăsare de cele sufletești, și, până nu se va trezi, binele nu va veni.