140. Barca ce stătea pe loc

După un chef, doi pescari se suiră în bărcile lor, să plece în largul mării. Începură a vâsli cu lopeţile, dar barca stătea pe loc. Cum erau beţi, uitaseră să ridice ancora (priponul de fier ce se sloboade în apă, cu care bărcile se leagă să stea pe loc). Ei dădeau din lopeţi şi li se părea că înaintează, dar barca stătea priponită pe loc.

Abia după o bucată de vreme, unul strigă: „Stai, frate, că n-am ridicat ancora!”.

Aşa sunt şi unii creştini care cred că pot înainta în lucrul mântuirii sufleteşti, ţinându-şi anumite patimi şi păcate.

Ridică ancora, fratele meu! Lasă-te de patimile şi năravurile cele rele! Altcum, corabia mântuirii tale stă pe loc, oricât ai da tu cu lopeţile.

Şi stă pe loc şi oricât ar sufla vântul cel ceresc al Duhului Sfânt.