150. Magnetul cel mare
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Odată, niște prieteni ai lui Newton (un vestit învățat fizician și mare credincios) îl întrebară cum se împacă știința lui cu credința; îndeosebi cum se poate împăca știința lui cu învățătura despre învierea morților.
Drept răspuns, Newton luă un magnet puternic și îl apropie de o grămadă de praf de pământ amestecat cu praf de metal.
Magnetul începu îndată să atragă praful de metal. Firele de metal începură îndată a se alege din pământ. Pământul rămase pe loc, iar metalul se strânse grămadă pe marginea magnetului.
„Iată, vedeți? - zise atunci Newton. Magnetul meu strânge praful de metal amestecat în pământ. Luați o bucată de fier, sfărâmați-o în pulbere, aruncați-o în pământ sau gunoi - eu o scot de oriunde cu magnetul meu.
Iar dacă magnetul meu poate face acest lucru, apoi, dragii mei, trebuie să îngăduim că Dumnezeu Cel Atotputernic, Făcătorul cerului și al pământului, va avea și El un magnet ceva și mai puternic, cu care va strânge cenușa și praful oaselor noastre din țărâna pământului. Precum magnetul meu scoate și strânge pulberea de metal din pământ, așa și Învierea va scoate și va strânge oasele noastre din pământ și Domnul le va reda viața.” Minunat răspuns!