176. Cetatea apărată cu apă
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Într-un război ce l-au purtat spaniolii cu olandezii, pe la anul 1640, s-a petrecut o întâmplare cu mult înțeles sufletesc:
Olandezii se apărau dintr-o cetate înconjurată de canale în care sloboziseră apele mării. Cetatea era apărată cu un uriaș brâu de apă. Spaniolii nu se puteau apropia de ea. Dar - fiind timpul iernii - într-o noapte, veni un ger aspru și apa începu să înghețe. Spaniolii se pregăteau să treacă peste podul de gheață. Cetatea își pierduse apărarea. Atunci, cei din cetate începură a se ruga cu lacrimi fierbinți. Și, o minune, noaptea veni un vânt cald, gheața se topi, cetatea scăpă.
O, de am înțelege că tot cam așa se întâmplă și cu cetatea vieții noastre! Suntem și noi înconjurați și apărați de apele vieții, de apele credinței. Dar, de câte ori slăbește rugăciunea și privegherea noastră, apele îngheață, vrăjmașul diavol capătă drum și intră în cetatea sufletului nostru.
Fratele meu, ia seama! Poate că și tu ești o cetate cu apele înghețate. Roagă vântul cel cald al Duhului Sfânt să sufle peste ele, să le dezghețe și să le țină dezghețate!