187. Şi-a furat grâul
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Doi ţărani îşi treieraseră grâul într-o arie comună. Peste noapte, îşi lăsară grâul în arie. Dar unul dintre ei - un necredincios ce avea năravul hoţiei - îşi puse în gând să fure noaptea din grâul celuilalt. Spre a nu greşi grămada din care avea să fure, se duse de cu seară şi acoperi grâul vecinului său cu o pătură. Mai târziu, dete şi celălalt ţăran - un suflet credincios - pe la arie. Când îşi văzu grâul acoperit, îşi zise: „Uite ce om cinstit este vecinul meu! A acoperit grâul meu ca nu cumva să-l plouă. Însă este de datoria mea să mut pătura pe grâul lui...
Trebuie să-mi arăt şi eu dragostea ce i-o păstrez”. Şi, acestea zicând, acoperi grâul vecinului său.
Noaptea, vecinul cel rău veni să fure. Pipăi grâul cel acoperit şi fură din el un sac mare.
Dimineaţa, află însă cu ruşine că furase din grâul său; îşi furase grâul său...
Vai de cei ce cred că pot înainta cu hoţia!