217. Libertatea păcătosului
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Când peștele ajunge în plasa de pescuit, el se crede liber; umblă încoace și încolo; ar simți cursa numai dacă ar încerca să scape. El însă se zbate să scape numai în clipa când plasa se ridică din apă. Dar atunci e prea târziu.
Așa e și păcătosul. El e prins în plasa păcatului; trăiește încă și e viu... se crede liber... El ar simți cursa și robia păcatului numai dacă ar încerca libertatea cea adevărată a sufletului, a vieții sufletești. Însă nici habar nu are de această libertate. Se crede liber și slobod... Abia în clipele morții bagă de seamă că e prins în plasa păcatului... abia atunci începe a se zvârcoli cumplit să scape... dar atunci e prea târziu...
Ia seama, dragă cititorule, poate și tu ești prins în plasa păcatului și a morții sufletești. Ieși îndată din ea! Primește-L îndată pe Iisus Mântuitorul, ca să scapi iarăși în marea vieții, în oceanul nemărginit al Iubirii Sale și al vieții veșnice.