217. Libertatea păcătosului
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Când peştele ajunge în plasa de pescuit, el se crede liber; umblă încoace şi încolo; ar simţi cursa numai dacă ar încerca să scape. El însă se zbate să scape numai în clipa când plasa se ridică din apă. Dar atunci e prea târziu.
Aşa e şi păcătosul. El e prins în plasa păcatului; trăieşte încă şi e viu... se crede liber... El ar simţi cursa şi robia păcatului numai dacă ar încerca libertatea cea adevărată a sufletului, a vieţii sufleteşti. Însă nici habar nu are de această libertate. Se crede liber şi slobod... Abia în clipele morţii bagă de seamă că e prins în plasa păcatului... abia atunci începe a se zvârcoli cumplit să scape... dar atunci e prea târziu...
Ia seama, dragă cititorule, poate şi tu eşti prins în plasa păcatului şi a morţii sufleteşti. Ieşi îndată din ea! Primeşte-L îndată pe Iisus Mântuitorul, ca să scapi iarăşi în marea vieţii, în oceanul nemărginit al Iubirii Sale şi al vieţii veşnice.