224. Pomul cu roade e bătut

Văzut-aţi ce păţeşte pomul cel încărcat cu roade? Copiii neastâmpăraţi, când văd un pom încărcat de poame, aruncă în el cu pietre şi lemne. Şi pomul ce face? El tace; el nu se plânge; el nu dă cu pietrele înapoi, ci, în locul pietrelor, el lasă să cadă la picioarele lor poame dulci şi plăcute. El nu se răzbună cu pietre, ci cu dărnicia roadelor. El dă fără nici un murmur toate bunurile pe care i le-a dăruit Dumnezeu.

Iubiţi ostaşi din Oastea Domnului şi toţi care aveţi râvnă pentru mântuirea aproapelui! Nu vă descurajaţi când sunteţi prigoniţi şi batjocoriţi! Pietrele cu care sunteţi loviţi de bârfeala şi batjocurile oamenilor sunt cea mai bună dovadă despre rodnicia vieţii voastre; sunt cea mai bună dovadă că pomul vieţii voastre este încărcat de roade (într-un pom fără de roade nu zvârle nimeni cu pietre).

Dacă sunteţi prigoniţi şi dispreţuiţi, rugaţi-vă pentru mântuirea celor care vă prigonesc şi batjocoresc. Celor ce dau în voi cu batjocuri, cu prigoane şi cu palme, voi daţi-le să guste din rodul iubirii voastre, ascultând cuvintele Scumpului nostru Mântuitor: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc!” (Mt 5, 44).

În chipul acesta, veţi putea aduce multe suflete la Mântuitorul şi la mântuire.