236. O istorioară din țările răsăritului
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Cică, odată, un om ieși la marginea mării și află acolo un săculeț plin cu niște pietricele negre și mărunte. „Ce să fie aceste pietricele?” - se întrebă omul, pipăindu-le în mână. Și, cum mergea pe țărmul mării, începu a zvârli cu ele în păsările ce zburau deasupra apelor. Pe când ajunse acasă, mai avea numai o singură pietricică. O aruncă așa, din curiozitate, în foc, să vadă ce fel de materie ar fi. Când colo, o, Dumnezeule! - piatra era cel mai curat diamant! Alergă repede la mare să afle pe celelalte.
Dar era prea târziu; le aruncase în adâncul mării.
Un adânc înțeles sufletesc este pentru noi această istorioară. Timpul cel trecător ni l-a dat Bunul Dumnezeu ca o comoară prețioasă, să câștigăm cu ea veșnicia. Fiecare an din viața omului, fiecare lună, fiecare zi, fiecare ceas și fiecare clipă sunt o comoară pe care trebuie să o folosim pentru a dobândi mântuirea sufletului și viața cea veșnică.
Însă, vai, cât de puțini știu prețui și folosi această comoară! Cei mai mulți creștini - întocmai ca omul din istorioară - își aruncă nepăsători comoara anilor și zilelor vieții în marea deșertăciunilor acestei lumi.
Anii și zilele ce le trăiesc cei mai mulți creștini sunt comori pierdute pentru suflet, pierdute pentru Împărăția lui Dumnezeu. Vedea-vor pe urmă și aceștia nebunia pe care au făcut-o, dar atunci va fi prea târziu, prea târziu.