236. O istorioară din țările răsăritului
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Cică, odată, un om ieşi la marginea mării şi află acolo un săculeţ plin cu nişte pietricele negre şi mărunte. „Ce să fie aceste pietricele?” - se întrebă omul, pipăindu-le în mână. Şi, cum mergea pe ţărmul mării, începu a zvârli cu ele în păsările ce zburau deasupra apelor. Pe când ajunse acasă, mai avea numai o singură pietricică. O aruncă aşa, din curiozitate, în foc, să vadă ce fel de materie ar fi. Când colo, o, Dumnezeule! - piatra era cel mai curat diamant! Alergă repede la mare să afle pe celelalte.
Dar era prea târziu; le aruncase în adâncul mării.
Un adânc înţeles sufletesc este pentru noi această istorioară. Timpul cel trecător ni l-a dat Bunul Dumnezeu ca o comoară preţioasă, să câştigăm cu ea veşnicia. Fiecare an din viaţa omului, fiecare lună, fiecare zi, fiecare ceas şi fiecare clipă sunt o comoară pe care trebuie să o folosim pentru a dobândi mântuirea sufletului şi viaţa cea veşnică.
Însă, vai, cât de puţini ştiu preţui şi folosi această comoară! Cei mai mulţi creştini - întocmai ca omul din istorioară - îşi aruncă nepăsători comoara anilor şi zilelor vieţii în marea deşertăciunilor acestei lumi.
Anii şi zilele ce le trăiesc cei mai mulţi creştini sunt comori pierdute pentru suflet, pierdute pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Vedea-vor pe urmă şi aceştia nebunia pe care au făcut-o, dar atunci va fi prea târziu, prea târziu.