25. Vasul ce nu se umplea
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un bandit fioros se duse la un pustnic și, spunându-i că vrea să se lase de rele, îi ceru un leac ne mântuire și de iertare a trecutului său.
Du-te, - îi zise pustnicul - ia un vas mare și îl umple cu apă! Când vasul se va umple, să știi că ești iertat.
Păcătosul se duse, luă un butoi și începu să-l umple cu apă. Dar, o minune, vasul nu se mai umplea! Oricât turna în el, nu se umplea.
Atunci păcătosul, aplecându-se peste vas, începu a plânge cu amar, strigând: „O, Dumnezeule, numai eu, păcătosul, nu sunt vrednic de iertare!”.
Și, o minune, îndată ce căzură lacrimile în apă, vasul se umplu!...
Erau lacrimile căinței.
Scumpul meu frate! Poți face și tu multe, multe pentru iertarea păcatelor, dar să știi că „vasul” nu se umple, iertarea nu vine, până nu picură lacrimile căinței.