260. Alexandru Macedon și Arabia

Despre Alexandru Macedon se spune că a descoperit Arabia într-un chip ciudat. Plecase marele viteaz cu oştirea, pe apă, spre Răsărit, pentru a cuceri ţări noi şi popoare noi. Săptămâni de zile înaintară în largul mării, fără să dea însă de pământ. Un fel de descurajare îi cuprinse. Dar, în a douăzeci şi opta zi, începu să sufle dinspre Răsărit un vânt dulce şi plăcut mirositor. „Curaj soldaţi! - strigă Alexandru Macedon. Vântul acesta atât de plăcut mirositor nu poate să vină decât de pe întinsul unei ţări bogate şi fericite.”

Alexandru Macedon avea dreptate. În curând, se ivi pământul Arabiei.

Aşa suntem şi noi în călătoria spre Ţara cea veşnică. Călătorind în marea acestei vieţi trecătoare, un creştin adevărat simte vântul cel dulce ce vine dinspre Patria cea Cerească. În viaţa credincioşilor sunt clipe binecuvântate, când suflă vântul cel dulce, vântul cel sfânt al Patriei cereşti. În viforul ispitelor şi necazurilor acestei vieţi, ne vine vântul cel mângâietor, vântul cel întăritor care ne spune că ne aşteaptă dincolo Ţara cea dulce, unde „pomii înfloresc de douăsprezece ori pe an”.