280. S-au temut că se vindecă
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Istoria păstrează o mult-grăitoare întâmplare:
Pe la anul 1754, se făcu în Franța o mare procesiune cu moaștele făcătoare de minuni ale unui sfânt. Mulțime mare de popor se strânse cu acest prilej. Venise și o mulțime de bolnavi și cerșetori. Doi ologi cerșeau la un capăt de drum.
Să aveți credință tare! - le ziseră trecătorii. În curând vor trece pe aici moaștele Sfântului și, de veți avea credință, vă veți tămădui.
Frate! - se înțeleseră atunci ologii. De noi nu va fi bine cu moaștele alea... S-ar putea întâmpla să ne tămăduim; și atunci cine ne va mai da nouă bani?!... Va trebui să ne apucăm iarăși de lucru! Hai să o ștergem de aici!...
Și cei doi ologi o șterseră repede din calea moaștelor, nu cumva să-i ajungă tămăduirea.
Exact așa se întâmplă și cu oamenii de azi. Nu le trebuie oamenilor o „sănătate” care să-i despartă de patimile și năravurile lor cele rele.
Într-un sat s-au luat oamenii cu huiduieli și cu bătăi după doi ostași din Oastea Domnului care merseseră să le vestească Oastea.
„Auziți, oameni buni, ce grăiesc nebunii ăștia! Cică trebuie să ne lăsăm de băuturi, de fumat, de petreceri și alte datini în care au trăit moșii și strămoșii noștri!...”
Atât de mult s-au dedat oamenii cu belșugul păcatelor, că nu le trebuie sănătate sufletească.