29. Undiță fără râmă
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Într-un sat, trăia odată un om ce înjura grozav. Înjura la toată vorba. Nicicum nu voia să se dezbare de acest nărav urât și de suflet pierzător.
Într-o zi, suduitorul ieși la pescuit. Într-un vas își luase râme pentru undiță.
Un pustnic, care știa de năravul lui cel rău, din întâmplare tocmai dădu pe acolo.
Bună ziua, omul lui Dumnezeu! Dar ce lucrezi aici?
Da, iacă, prind niște pește!
Și ce ai în vasul ăsta de lângă tine?
Râme pentru undiță.
Și de ce mai folosești treaba asta?
Pentru că peștele nu-i prost să sară la undița goală. Trebuie să-l înșeli cu râmă, cu ceva mâncare.
Apoi vezi, dragul meu?! - zise atunci pustnicul. Peștele este mai cu minte decât tine. El nu sare la undița goală, dar tu, dragul meu, faci acest lucru...
Cum așa?
Păi, de câte ori înjuri, tu te arunci în undița diavolului, fără să-ți dea diavolul nimic, fără să dobândești nimic... Cu sudalma nu câștigi nimic. Diavolul te prinde fără nici o râmă. În numele Domnului, te rog, dragul meu, nu mai înjura!... Nu-ți mai înjunghia sufletul de bună voie!
Suduitorul s-a pus pe gânduri și s-a lăsat de sudalme.