29. Undiță fără râmă
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Într-un sat, trăia odată un om ce înjura grozav. Înjura la toată vorba. Nicicum nu voia să se dezbare de acest nărav urât şi de suflet pierzător.
Într-o zi, suduitorul ieşi la pescuit. Într-un vas îşi luase râme pentru undiţă.
Un pustnic, care ştia de năravul lui cel rău, din întâmplare tocmai dădu pe acolo.
Bună ziua, omul lui Dumnezeu! Dar ce lucrezi aici?
Da, iacă, prind nişte peşte!
Şi ce ai în vasul ăsta de lângă tine?
Râme pentru undiţă.
Şi de ce mai foloseşti treaba asta?
Pentru că peştele nu-i prost să sară la undiţa goală. Trebuie să-l înşeli cu râmă, cu ceva mâncare.
Apoi vezi, dragul meu?! - zise atunci pustnicul. Peştele este mai cu minte decât tine. El nu sare la undiţa goală, dar tu, dragul meu, faci acest lucru...
Cum aşa?
Păi, de câte ori înjuri, tu te arunci în undiţa diavolului, fără să-ţi dea diavolul nimic, fără să dobândeşti nimic... Cu sudalma nu câştigi nimic. Diavolul te prinde fără nici o râmă. În numele Domnului, te rog, dragul meu, nu mai înjura!... Nu-ţi mai înjunghia sufletul de bună voie!
Suduitorul s-a pus pe gânduri şi s-a lăsat de sudalme.