291. Își ardeau ochii
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Mahomedanii își au și ei un fel de Ierusalim al lor: orașul Mecca, din Arabia. Din locul acesta, spun ei că Mahomed, profetul lor, s-a ridicat la cer. Aici este și o piatră neagră despre care spun că e căzută din cer. La locul acesta, mahomedanii din toată lumea fac pelerinaje, întocmai ca la Ierusalimul nostru.
În vremurile de demult, era între mahomedani un obicei grozav, în legătură cu pelerinajul din acest loc. Unii dintre pelerini, după ce, luptând cu mari pericole și greutăți, ajungeau să vadă locul sfânt, în clipele despărțirii de acest loc, își ardeau ochii ca să orbească. „Alah (Dumnezeu) - ziceau ei - ne-a ajutat să vedem acest loc sfânt. De acum, noi nu trebuie să mai vedem deșertăciunile acestei lumi. Ne ardem ochii, pentru ca în gândul nostru să nu mai vedem nimic altceva decât locul cel sfânt și pe Mahomed, profetul nostru...”
Grozav obicei! Desigur, Bunul Dumnezeu nu cere de la noi un astfel de lucru grozav. Îl cere însă în înțeles sufletesc. După ce ai aflat pe Mântuitorul și mântuirea, trebuie să fii și tu un orb față de lumea aceasta și lumeștile ei priveliști și deșertăciuni. Să vezi neîncetat în gândul tău, cu ochii tăi cei sufletești, numai pe Mântuitorul și Ierusalimul cel Ceresc.