309. „Nimicuri d-astea...”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
De când eram preot la ţară îmi aduc aminte că cei mai mulţi creştini spuneau la scaunul mărturisirii că păcate mai mari n-au făcut, ci... „iacă, nimicuri d-astea...”.
Greşită părere! Căci tocmai din „nimicuri”, din lucrurile cele mici şi mărunte ies adesea lucrurile cele mari.
Praful de puşcă - spre pildă - este foarte mărunt, dar, vai, ce grozave pustiiri poate face!
O scânteie este foarte mică, dar ea poate aprinde sate şi oraşe întregi.
Picurii de ploaie sunt foarte mici, dar pot îneca sate şi oraşe întregi.
O sămânţă de pir poate umple şi îneca un ogor întreg.
O „mică minciună”, o vorbă nesocotită etc. pot face cele mai grozave pustiiri sufleteşti.