333. Pata de cerneală
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Pe când copilul meu era prunc, îmi aduc aminte că îi făcusem niște hăinuțe albe. Din greșeală, copilul le-a stropit cu un picur de cerneală. Ca „să-și spele greșeala”, s-a apucat să frece pata cu apă. Dar pata, în loc să se șteargă, tot mai mare se făcea. La început fusese cât un bob de mazăre și, iată, acum e cât un măr. Și, din ce o freacă, tot mai mare se face.
Văzând că toate sforțările lui sunt zadarnice, el vine și cade în brațele mele, plângându-și greșeala.
Exact așa se petrece și cu „petele” păcatelor noastre. Toate sforțările noastre de a le spăla prin puterile proprii, prin „vreau să mă las de ceea și ceea” sunt sforțări zadarnice.
Sunt sforțări care toate se termină cu „am încercat, dar nu pot!”. A încerca să speli aceste pete cu puterile proprii este tot atât cât a face nimic. Este o încercare zadarnică.
Petele păcatelor noastre se pot spăla numai prin Sângele Crucii de pe Golgota. Cu petele păcatelor noastre trebuie să cădem plângând în brațele Domnului, căci numai „Sângele Lui ne curăță de orice păcat” (1 In 1, 7).