347. Între cădere și cădere
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Porumbelul, când se murdăreşte, aleargă repede la apă şi se spală. El nu poate suferi necurăţenia; nu-i place de ea.
O oaie, de o bagi într-un noroi, într-o mocirlă, umblă în toate părţile să fugă, să scape de acolo.
Dar porcul, când ajunge în noroi, se tăvăleşte şi se lăfăieşte în el cu plăcere. Asta-i lumea lui şi plăcerea lui!
O aşa deosebire este şi între căderea celor credincioşi şi a celor necredincioşi. Şi credinciosul are clipe de cădere; şi el se murdăreşte câteodată, dar el aleargă îndată la apă, ca porumbelul. Îşi spală îndată păcatul, prin lacrimi de căinţă şi prin Sângele Domnului.
Dar, când cade necredinciosul, el se simte bine în mocirlă; el se tăvăleşte şi se lăfăieşte ca porcul în noroiul patimilor şi păcatelor. Asta-i lumea lui de plăcere.