35. Stă în voia ta...

Grecii cei vechi aveau un fel de vrăjitor, cu numele Apolon, care stătea la Delfis, într-o ascunzătoare, de unde răspundea la diferite întrebări. Odată, a mers la acest Apolon un om oarecare, viclean şi amăgitor. În mâinile lui avea o pasăre pe care o acoperise cu haina lui şi, ajungând în faţa locului unde grăia Apolon, i-a cerut să-i răspundă de este pasărea aceea vie sau moartă. Omul acesta era viclean şi avea gând, de-i va răspunde că este vie, să o sugrume şi să o arate moartă şi în acest chip să amăgească pe Apolon. Dar Apolon, cunoscând vicleşugul lui, i-a răspuns aşa:

„Stă în voia ta, omule, să araţi pasărea cum vei vrea: sau moartă, sau vie.”

O păsăruică purtăm şi noi, iubite cititorule, ascunsă sub hainele şi lutul nostru: e sufletul! Şi stă în voia ta şi a mea să avem această păsăruică cerească vie sau moartă; să avem un suflet viu sau unul mort. Dumnezeu ne-a dat ajutor şi dar să putem ţine vie această păsăruică, dar, de altă parte, omul are voie slobodă să o şi omoare. Însă cel ce şi-a omorât sufletul cu patimi şi fărădelegi, acela va trebui să dea seama despre el în ziua cea mare şi înfricoşată a Judecăţii.