351. S-a mântuit mântuind pe altul
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O istorioară din viața lui Shundar Singh
„Treceam într-o iarnă - spune Shundar Singh - prin munții Tibetului. Era un viscol puternic și un ger grozav. Calea era tot mai grea. Simțeam că puterile îmi scad. Mă biruia frigul și înghețul.
La o răspântie, văd un om căzut în zăpadă. E aproape înghețat și mort. Mă aplec spre el. E un tibetan. Îmi dă să înțeleg că orice încercare pentru salvarea lui e zadarnică. Dar eu nu pot să-l las aici. Îl ridic în spate și plec cu el la drum. Povara e grea, dar, sub greutatea ei, simt că mă încălzesc. Eram aproape înghețat de frig și acum, iată, mă năpădesc sudorile. M-am încălzit, iar căldura mea o simte cel din spatele meu. Am devenit un fel de cuptor pentru el. Era aproape mort, iar acum îl simt că se mișcă și dă semne de viață. Nu mai pot de bucuria mântuirii unui pierdut. Această bucurie îmi dă puteri noi. Pășesc cu bărbăție prin zăpadă și viscol. În zare se ivește un sat. Suntem mântuiți! Suntem mântuiți amândoi, unul prin altul. Tibetanul ar fi pierit fără ajutorul meu, dar și eu aș fi pierit fără el. Purtându-l în spate, m-am încălzit și l-am încălzit și pe el. M-am mântuit mântuind pe altul.”
Ce mult-grăitoare este această întâmplare! Să o luăm și noi pe sufletul nostru! O taină a mântuirii sufletești aceasta este: să te mântui mântuind pe altul.
Creștinii de azi sunt atât de „reci”, tocmai pentru că nu se încălzesc încălzind pe alții. Creștinii noștri sunt atât de „slabi”, tocmai pentru că nu se întăresc întărind pe alții.
Și sunt atât de „săraci” creștinii de azi, tocmai fiindcă nu se îmbogățesc îmbogățind pe alții.
Să nu uităm nici noi, ostașii Domnului, porunca: Să ne mântuim, mântuind pe alții!... Să ne încălzim, încălzind pe alții!...