353. Dintr-o piatră a făcut un tată
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Undeva am citit o poveste din Țările Răsăritului. Un biet copilaș orfan se rătăcise în pustie. Plin de groază, umbla să scape de pieire. În depărtare, iată, se ivește un chip de om, dar, când se apropie, văzu că omul era o statuie de piatră. Un urlet fioros de animal sălbatic se auzi în apropiere. Atunci copilul, cuprinzând cu brațele sale chipul de piatră, strigă din tot sufletul său: „Tată dragă, scapă-mă!” Și, o minune, piatra căpătă viață, chipul se prefăcu în «tată», care-și sărută copilul și îl scăpă de pieire.
Prin credința sa, un copil a făcut tată dintr-o piatră. Cu noi se pare însă că povestea e de-a-ntoarselea. Noi avem un Tată Ceresc viu și nespus de bun Care tot strigă spre noi și ne cheamă la El; noi însă se pare că suntem din piatră: nu-L vedem, nu-L auzim, nu-L ascultăm.
Ca și copilul din pustie, să alergăm la El și să scăpăm la El, în pustia acestei vieți plină cu urletele fioroase ale patimilor și ispitelor de suflet pierzătoare!