369. Ce sădește unul smulge celălalt

Doi soți aveau o grădină pe care o semănaseră cu multe feluri de legume. Mai rămăsese un colț mic nesemănat. „Hai să semăn aici ceva fără știrea bărbatului! - își zise femeia. Să-i fac o surpriză”. Dar tot așa se gândi și bărbatul; să semene și el ceva fără știrea soției. Nevasta a semănat flori, iar bărbatul mac. Când a răsărit macul, nevasta a alergat și l-a smuls, așteptând să răsară florile ei. Când au răsărit florile, le-a smuls bărbatul, așteptând să răsară macul lui; așa că, pe urmă, n-a mai răsărit nimic.

Așa fac unii părinți - foarte mulți - și când e vorba de creșterea copiilor. Ce seamănă unul smulge celălalt și, astfel, nu răsare nimic.

Așa se întâmplă și când, peste tot, copilul n-are creștere bună în casă. În acest caz, e zadarnică munca ce o face biserica și școala. Ce seamănă preotul și dascălul în inima copilului smulge creșterea cea rea ce o are copilul în familie.

Inima copilului e ca un ogor nesemănat. A părinților este, în prima linie, înfricoșata răspundere despre ce fel de sămânță seamănă în acest pământ; și a lor este răspunderea despre cum au ajutat să crească sămânța ce au semănat-o, în acest pământ, biserica și școala.