369. Ce sădește unul smulge celălalt

Doi soţi aveau o grădină pe care o semănaseră cu multe feluri de legume. Mai rămăsese un colţ mic nesemănat. „Hai să semăn aici ceva fără ştirea bărbatului! - îşi zise femeia. Să-i fac o surpriză”. Dar tot aşa se gândi şi bărbatul; să semene şi el ceva fără ştirea soţiei. Nevasta a semănat flori, iar bărbatul mac. Când a răsărit macul, nevasta a alergat şi l-a smuls, aşteptând să răsară florile ei. Când au răsărit florile, le-a smuls bărbatul, aşteptând să răsară macul lui; aşa că, pe urmă, n-a mai răsărit nimic.

Aşa fac unii părinţi - foarte mulţi - şi când e vorba de creşterea copiilor. Ce seamănă unul smulge celălalt şi, astfel, nu răsare nimic.

Aşa se întâmplă şi când, peste tot, copilul n-are creştere bună în casă. În acest caz, e zadarnică munca ce o face biserica şi şcoala. Ce seamănă preotul şi dascălul în inima copilului smulge creşterea cea rea ce o are copilul în familie.

Inima copilului e ca un ogor nesemănat. A părinţilor este, în prima linie, înfricoşata răspundere despre ce fel de sămânţă seamănă în acest pământ; şi a lor este răspunderea despre cum au ajutat să crească sămânţa ce au semănat-o, în acest pământ, biserica şi şcoala.