372. Grădina cu merele acre

Un om îşi apăra grădina de copii şi de furturi într-un chip ciudat. Pe laturi, pusese tot meri cu mere acre şi rele. Cine gusta din ele credea că toată grădina e cu mere acre şi rele, însă înăuntru erau mere minunate la gust.

Cam aşa se întâmplă şi cu oamenii, când e vorba de Evanghelia Mântuitorului şi de o viaţă trăită cu El. Grădina e dulceaţa şi bucuria ce le dă viaţa trăită cu Domnul şi Evanghelia Lui. Însă această minunată grădină are, la început, când intri în ea, şi câteva mere acre: lepădarea de sine, lepădarea de poftele şi plăcerile şi năravurile acestei lumi. Dar aceste mere acre ţin numai o clipă, până intri în grădină, într-o viaţă trăită cu Domnul. Când ai intrat în această viaţă şi ai gustat din ea, atunci îndată simţi o dulceaţă, o bucurie, o pace şi o fericire pe care nu le-ai avut şi nu le-ai cunoscut. Cei mai mulţi nu intră în această viaţă, pentru că nu cunosc dulceaţa şi bucuria ce sunt înăuntrul ei; cunosc numai merele acre ce sunt pe de lături, la intrare.

Tu, cititorule, ai intrat în viaţă şi ai gustat din dulceaţa şi bucuria unei vieţi trăite clipă de clipă cu Domnul?