372. Grădina cu merele acre
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un om își apăra grădina de copii și de furturi într-un chip ciudat. Pe laturi, pusese tot meri cu mere acre și rele. Cine gusta din ele credea că toată grădina e cu mere acre și rele, însă înăuntru erau mere minunate la gust.
Cam așa se întâmplă și cu oamenii, când e vorba de Evanghelia Mântuitorului și de o viață trăită cu El. Grădina e dulceața și bucuria ce le dă viața trăită cu Domnul și Evanghelia Lui. Însă această minunată grădină are, la început, când intri în ea, și câteva mere acre: lepădarea de sine, lepădarea de poftele și plăcerile și năravurile acestei lumi. Dar aceste mere acre țin numai o clipă, până intri în grădină, într-o viață trăită cu Domnul. Când ai intrat în această viață și ai gustat din ea, atunci îndată simți o dulceață, o bucurie, o pace și o fericire pe care nu le-ai avut și nu le-ai cunoscut. Cei mai mulți nu intră în această viață, pentru că nu cunosc dulceața și bucuria ce sunt înăuntrul ei; cunosc numai merele acre ce sunt pe de lături, la intrare.
Tu, cititorule, ai intrat în viață și ai gustat din dulceața și bucuria unei vieți trăite clipă de clipă cu Domnul?