374. O întâmplare din război
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un prieten care a făcut războiul îmi spunea că pe două rânduri li s-a întâmplat, prin Galiția, să se războiască noaptea - din greșeală - cu alți soldați de-ai lor, de prin alte unități. Toată noaptea s-a dat o luptă crâncenă, cu vuiet de război, cu morți și răniți.
Abia dimineața, când a răsărit soarele și s-a făcut ziuă, a fost observată cumplita greșeală. În întunericul nopții și al pădurilor de brad, se războiseră frații.
O întâmplare cu adânc înțeles sufletesc este aceasta. Oare nu sunt în situația asta grozavă și creștinii de azi, care se războiesc unii contra altora, în noaptea zavistiei și urii de frați?...
Oare nu sunt în situația asta și popoarele creștine din Europa, de la care au plecat și pleacă toate războaiele cele mari, de se miră popoarele păgâne de noi?...
Oare nu sunt în situația asta chiar și religiile și confesiunile creștine care se războiesc și ele și se urăsc unele pe altele?...
O noapte grozavă, cu lupte între frați, este viața creștinătății de azi. Până când dăinuie această noapte, în zadar cântăm la Crăciun: „Răsărit-a lumii Lumina cunoștinței”. „Lumina cunoștinței” și „Soarele dreptății” nu se văd în viața noastră.
Însă odată și odată totuși „va răsări Soarele și se va face ziuă”. Vedea-vor atunci cei vii și cei morți cumplita greșeală în care au trăit.