386. Ferecatul morii
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte că, plecând într-o dimineaţă prin sat, văd un morar ferecând roata morii.
Fiule Nicolae, de ce baţi piatra aceea? Nu ţi-e milă să o baţi cu ciocanul?...
Păi trebuie să o bat, cinstite părinte, căci s-a tocit şi nu mai macină bucatele cum trebuie...
Eu vorbeam atunci aşa în glumă cu morarul Nicolae. Azi însă mă gândesc că un adânc înţeles sufletesc se află în ferecatul morii.
Din când în când, moara vieţii noastre trebuie ferecată cu ciocanul încercărilor şi suferinţelor, pentru ca să dea făină de căinţă şi întoarcere la Dumnezeu.
Mă gândesc în special la viaţa mea. Aflând că sunt suferind, ostaşii Domnului s-au întristat. O, nu vă întristaţi, iubiţii mei fraţi! Poate şi suferinţa mea este un ferecat de moară.
Poate că Domnul a voit să ferece „moara” din nou, ca să dea făină mai bună pentru Oastea Domnului.