386. Ferecatul morii
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
De când eram preot la țară, îmi aduc aminte că, plecând într-o dimineață prin sat, văd un morar ferecând roata morii.
Fiule Nicolae, de ce bați piatra aceea? Nu ți-e milă să o bați cu ciocanul?...
Păi trebuie să o bat, cinstite părinte, căci s-a tocit și nu mai macină bucatele cum trebuie...
Eu vorbeam atunci așa în glumă cu morarul Nicolae. Azi însă mă gândesc că un adânc înțeles sufletesc se află în ferecatul morii.
Din când în când, moara vieții noastre trebuie ferecată cu ciocanul încercărilor și suferințelor, pentru ca să dea făină de căință și întoarcere la Dumnezeu.
Mă gândesc în special la viața mea. Aflând că sunt suferind, ostașii Domnului s-au întristat. O, nu vă întristați, iubiții mei frați! Poate și suferința mea este un ferecat de moară.
Poate că Domnul a voit să ferece „moara” din nou, ca să dea făină mai bună pentru Oastea Domnului.