388. Stătea în căruță cu sacul în spate
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Ascultă, omul lui Dumnezeu! Fii bun și ia-mă în căruță, căci, uite, duc în spate sacul ăsta din greu încărcat.
Bucuros, dar, uite, și căruța mea e din greu încărcată!...
Dar, fie! Uite aici, în colț, un locșor!... Suie-te!...
Plecând cu căruța, la un răstimp, căruțașul observă cu mirare că cel suit stă cu sacul în spate.
Ce faci, omule? Pune sacul jos! Ce stai cu el în spate?
Păi, spuneai că duci greu în căruță și eu credeam să țin sacul în spate, să nu fie prea greu.
La țară am auzit această snoavă. De va fi adevărată sau ba, nu știu. Știu însă că, în cele sufletești, mulți creștini sunt la fel cu cel care stă în căruță cu greutate în spate. Nu își știu arunca sarcina păcatelor la picioarele Crucii Celui Răstignit și Înviat pentru noi și mântuirea noastră.
De când eram preot la țară, îmi aduc aminte că venise la mine un creștin cu o greutate sufletească, pe care o dusese la nouă duhovnici. Și, probabil, și de la mine a plecat tot cu ea în spate!