388. Stătea în căruță cu sacul în spate
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Ascultă, omul lui Dumnezeu! Fii bun şi ia-mă în căruţă, căci, uite, duc în spate sacul ăsta din greu încărcat.
Bucuros, dar, uite, şi căruţa mea e din greu încărcată!...
Dar, fie! Uite aici, în colţ, un locşor!... Suie-te!...
Plecând cu căruţa, la un răstimp, căruţaşul observă cu mirare că cel suit stă cu sacul în spate.
Ce faci, omule? Pune sacul jos! Ce stai cu el în spate?
Păi, spuneai că duci greu în căruţă şi eu credeam să ţin sacul în spate, să nu fie prea greu.
La ţară am auzit această snoavă. De va fi adevărată sau ba, nu ştiu. Ştiu însă că, în cele sufleteşti, mulţi creştini sunt la fel cu cel care stă în căruţă cu greutate în spate. Nu îşi ştiu arunca sarcina păcatelor la picioarele Crucii Celui Răstignit şi Înviat pentru noi şi mântuirea noastră.
De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte că venise la mine un creştin cu o greutate sufletească, pe care o dusese la nouă duhovnici. Şi, probabil, şi de la mine a plecat tot cu ea în spate!