404. Ospățul lui Vlad Țepeș
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Lui Vlad Țepeș, domn al Munteniei, i se dusese vestea pentru cruzimile lui.
Odată, Vlad Țepeș a strâns la curtea lui pe toți cerșetorii din țară. Și le-a dat un ospăț plin de toate bunătățile. O zi și o noapte a ținut veselia acestui ospăț. Au mâncat, au băut și-au petrecut cerșetorii ca niciodată în viața lor.
Dar, pe urmă, ce s-a întâmplat? Un lucru groaznic. Vlad Țepeș i-a strâns pe toți într-o șură mare și le-a dat foc.
A fost un ospăț scump, pe care cerșetorii l-au plătit, pe urmă, cu viața lor. Așa e, dragii mei, și lumea asta cu desfătările ei, cu „ospățul” ei. „A mea este lumea!” - zicea diavolul către Iisus, în pustie (Mt 4, 8).
Și cu lumea aceasta îi cheamă diavolul pe oameni la ospățul desfătărilor. Îi cheamă cu parola: „Suflete, bea, mănâncă și te veselește” (Lc 12, 19). Iar oamenii ascultă glasul Satanei și se strâng grămadă ca oile la „ospățul” lui.
Dar vai, amarnic vor plăti pe urmă acest „ospăț”! Ca și cerșetorii lui Vlad Țepeș, vor fi poftiți pe urmă în focul iadului. Diavolul care i-a ospătat îi va pofti pe urmă în focul cel de veci.