42. „Dumneata vorbești cu pereții!”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Unui învățat necredincios îi plăcea să ia peste picior pe cei credincioși.
Ce-o mai fi și aia: rugăciune? - îi zicea el unui credincios. A te ruga înseamnă a vorbi cu văzduhul și cu vânturile.
Credinciosul tăcea.
Într-o zi, îl află pe cel necredincios vorbind la telefon.
Dar dumneata ce faci aici? Te-ai apucat să vorbești cu peretele? Dumneata vorbești cu pereții!...
Ha, ha! Pesemne dumneata nici idee n-ai despre ce-i aia telefon și despre cum se poate vorbi prin telefon!
Ba am, dragul meu! Dar am voit să-ți arăt că, întocmai așa, și dumneata nici idee n-ai despre telefonul meu cel sufletesc prin care eu vorbesc cu Dumnezeu. Când eu ți-am zis că vorbești cu pereții, erai gata să-mi spui că sunt un prost. Dar în aceeași situație erai și dumneata când îmi spuneai că eu vorbesc cu văzduhul și cu vânturile când mă rog. Dumneata n-ai nici o idee despre legătura ce mi-o fac eu cu cerul, cu Dumnezeu, prin rugăciune...
Dumnezeu să-ți ajute să poți vorbi și dumneata, cândva, cu acest minunat telefon sufletesc!