42. „Dumneata vorbești cu pereții!”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Unui învăţat necredincios îi plăcea să ia peste picior pe cei credincioşi.
Ce-o mai fi şi aia: rugăciune? - îi zicea el unui credincios. A te ruga înseamnă a vorbi cu văzduhul şi cu vânturile.
Credinciosul tăcea.
Într-o zi, îl află pe cel necredincios vorbind la telefon.
Dar dumneata ce faci aici? Te-ai apucat să vorbeşti cu peretele? Dumneata vorbeşti cu pereţii!...
Ha, ha! Pesemne dumneata nici idee n-ai despre ce-i aia telefon şi despre cum se poate vorbi prin telefon!
Ba am, dragul meu! Dar am voit să-ţi arăt că, întocmai aşa, şi dumneata nici idee n-ai despre telefonul meu cel sufletesc prin care eu vorbesc cu Dumnezeu. Când eu ţi-am zis că vorbeşti cu pereţii, erai gata să-mi spui că sunt un prost. Dar în aceeaşi situaţie erai şi dumneata când îmi spuneai că eu vorbesc cu văzduhul şi cu vânturile când mă rog. Dumneata n-ai nici o idee despre legătura ce mi-o fac eu cu cerul, cu Dumnezeu, prin rugăciune...
Dumnezeu să-ţi ajute să poţi vorbi şi dumneata, cândva, cu acest minunat telefon sufletesc!