436. Mâini „nebotezate”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Chipul de mai jos e luat din istorie. E vorba de încreștinarea vechilor popoare păgâne ce a avut loc în Franța și Germania de azi. Încreștinarea mergea greu. Păgânii țineau la obiceiurile lor sălbatice și războinice. Arma era veșnic în mâna lor. Nu se puteau împăca cu iubirea evanghelică și, în special, cu iubirea vrăjmașilor.
„Cum? - își ziceau păgânii. Să nu mai purtăm noi armele noastre? Să nu mai trăim așa cum au trăit strămoșii noștri?”
Atunci - în mintea lor naivă - își făcură o judecată ciudată. Când primeau creștinismul și se botezau, își țineau mâna dreaptă ridicată în sus, afară din apă (cum se vede în imagine).
Își închipuiau păgânii că apa singură face botezul și, de aceea, își fereau mâna dreaptă de apa botezului, crezând că apoi, cu această „mână nebotezată” vor putea și pe mai departe să poarte arma, să ucidă, să jefuiască, să fure etc.
Ce judecată ciudată! - va zice cineva.
Ciudată și nu prea! - zicem noi.
În această ciudată situație sunt și azi atâția creștini. Ei își păstrează năravuri de care spun că „nu se pot dezbăra”. Unii au urechi „nebotezate” (cei ce ascultă toate prostiile); alții mâini „nebotezate” (cei ce fură); alții gură „nebotezată” (cei ce suduie și clevetesc); alții pungă „nebotezată” (cei ce sunt zgârciți) etc.
Unul s-ar înscrie în Oastea Domnului, dacă i-am lăsa sticla cu băutură; altuia, tabachera; altuia, femeile etc.
Poți avea nouăzeci și nouă de procente predate Domnului; una singură de care nu vrei să te dezbari îți fură mântuirea.
Numai cu o viață predată, pe de-a-ntregul, Domnului putem dobândi mântuirea.