438. Al paisprezecelea...
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O familie avea botez cu o seamă de invitaţi. Când se aşezară oaspeţii la masă, cineva observă că sunt tocmai treisprezece; număr nenorocos.
Să mă iertaţi - grăi gospodina casei, jenată oarecum - dar eu n-am ştiut de această potriveală! Şi se căuta o dezlegare oarecare.
Să mai chemăm un vecin! - grăi gazda casei.
Dar bunicul, de colo, din capul mesei, adaugă:
Nu e nevoie, dragii mei, să alergaţi pe la casele oamenilor! Staţi puţin, că eu îndată Îl voi afla pe al paisprezecelea. Şi, îngenunchind bunicul, se rugă cu glas răspicat: „Doamne Iisuse Hristoase! O viaţă întreagă Te-am rugat să petreci aici, în casa aceasta, şi să fii Oaspetele nostru statornic; eu Te rog şi acum, fii Tu, Doamne, al paisprezecelea, aici, la masă, între noi!...”.
Oaspeţii se aşezară la masă şi mâncară liniştiţi. Aveau un număr „cu noroc”.
Iată o dezlegare fericită pentru cei ce „se tem” de numărul treisprezece, dar nu se tem de păcat!