446. Cel care lucrează duminica
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un maestru pantofar, om sărac şi cu familie grea, lucra din greu şi în ziua Domnului, duminica. Iar dacă cineva îi spunea că asta nu e bine, îi răspundea îndârjit:
Eu am o casă grea... Trebuie să lucrez şi duminica!
Un credincios se apropie de el şi îi zise:
Dragul meu, ia seama, eşti într-o mare greşeală, crezând că nu poţi trăi dacă nu lucrezi şi duminica. Eu cred că tocmai pentru asta o duci aşa greu, fiindcă lucrezi duminica.
Uite, facem azi un înţeles! Eu sunt un om cu avere şi, iată, îţi dau cuvântul meu, între martori, că îţi voi plăti eu tot ce crezi că vei păgubi într-un an, nelucrând duminica. Îţi voi plăti paguba ce crezi că vei avea-o în cele cincizeci şi două de duminici, însă cu condiţia: să citeşti duminica în Cartea aceasta ce ţi-o dau, în Sfânta Scriptură! Iar, la sfârşitul anului, eu îţi cer numai atât: să-mi spui în faţa acestei Cărţi şi în faţa lui Dumnezeu, câtă pagubă crezi că ai avut faţă de anul trecut, în care ai lucrat duminica, şi eu îţi voi plăti imediat această pagubă.
Şi întăriră acest înţeles cu martori.
La împlinirea anului:
Ei, iată, s-a împlinit anul şi am venit. Ţi-ai făcut socoteala cât trebuie să-ţi plătesc?
O, dragul meu! - răspunse lăcrimând pantofarul. Nu trebuie să-mi plăteşti nimic. De când n-am mai lucrat duminica şi în timpul acesta am cercetat Scripturile, mi-au mers toate lucrurile de minune. Mai înainte aveam numai o capră, iar acum am o vacă. Mai înainte aveam numai un bordei, iar acum am o căsuţă nouă. Fii binecuvântat, om al lui Dumnezeu şi binecuvântată să fie Cartea aceasta pe care mi-ai dat-o! În ea am aflat, eu şi familia mea, ceea ce ne lipsea. Casa noastră era mai înainte un iad, iar acum este un mic rai, plin de pace şi binecuvântare.
De învăţătură pentru cei ce cred că se pot pricopsi lucrând în Ziua Domnului.