46. Am închis calea cu spini...
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
De când eram și eu gospodar la țară, îmi aduc aminte că aveam un loc peste care oamenii făceau cale scurtată (cale fărădelege). Am încercat în multe feluri să opresc această cale. Am scris pe o tăbliță: „Trecerea oprită!”, dar oamenii au aruncat tabla cât colo. Am săpat un șanț, dar oamenii trecură și peste el. Pe urmă, am plantat în calea oamenilor spini și umblarea a încetat.
Eu văd azi un adânc înțeles în această cale oprită cu spini. Când omul apucă pe calea cea fără de lege, pe calea fărădelegilor, Domnul încearcă în multe feluri să-l oprească din acest drum al pierzării. Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Evangheliei îi strigă omului: „Oprește-te din calea asta! Oprește-te din calea fărădelegilor!”. Dar omul nici habar nu are de această oprire.
Domnul Se apucă atunci și sapă în calea omului o groapă, un necaz, dar omul sare peste groapa asta; scapă de necaz și își vede de calea cea rea. Domnul sapă un șanț mai adânc, adâncește necazul și încercarea, dar omul sare și peste acest șanț.
Pe urmă, Domnul sădește în calea vieții omului spinii cei ascuțiți și statornici ai suferințelor și durerilor. Cu asta îl oprește pe om din calea pierzării.
Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, că ai umplut și calea mea cea rea cu spinii suferințelor! Lasă-i să crească și să sporească, să nu mai apuc pe calea cea rea a pierzării!