471. Una auzită la Ierusalim

Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, în ţara arabilor, am auzit o poveste de-a lor. Cică, văzând credincioşii lui Mahomed profetul, cât de repede se lăţeşte Evanghelia lui Hristos, au mers la un mare vrăjitor de-al lor, care se pricepea la făcutul a fel de fel de vrăji şi otrăvuri, şi l-au rugat să facă ceva pentru slăbirea creştinătăţii, căci altcum semiluna (legea lor) e pierdută.

Vrăjitorul deschise atunci o ladă şi scoase o căldare mare ce avea nişte ţevi încârligate de credeai că un şarpe şade deasupra ei. „Daţi acest vas în dar creştinilor - zise vrăjitorul - şi nu vă mai temeţi de ei!”.

Aşa s-a şi întâmplat. Creştinii au apucat a fierbe şi bea alcool. Lupta lor pentru răspândirea Evangheliei a încetat.

Evanghelia lui Hristos n-a putut cuceri păgânătatea.

O, ce urmări grozave a avut alcoolul asupra creştinătăţii!