480. Pelicanul își hrănește puii cu sânge
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Despre pelican se spune că își hrănește puișorii cu sângele său. Își împunge pieptul cu ciocul și lasă să picure sânge pentru puișorii lui. Dacă pelicanul ar avea grai, el ar putea zice: „Eu îmi hrănesc puii cu sânge.” Iar puișorii, la rândul lor, ar putea zice: „Noi trăim cu sânge.”
În Italia, este o statuie în formă de fântână, în care se vede această minunată întocmire a Făcătorului: pelicanul hrănindu-și puii cu sângele său. Această statuie - ce se vede în chipul de alături - s-a ridicat ca o icoană a Jertfei de pe Crucea Golgotei.
Ce icoană minunată este aceasta pentru Jertfa Crucii și Sângele Crucii! Și noi trăim prin sânge. Și noi trăim prin „Sângele Mielului”. Fără acest Sânge nu este și nu poate fi nici viață, nici mântuire.
„Amin, amin zic vouă - a zis Iisus Mântuitorul - de nu veți mânca Trupul Fiului Omului și de nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi; cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, acela întru Mine petrece și Eu întru el” (In 6, 53-56).
Aceasta este taina cea mare și sfântă a Împărtășirii văzute și nevăzute cu Iisus Mântuitorul. Prin Sângele Crucii noi trebuie să trăim într-o legătură necurmată cu Iisus Mântuitorul. Nu este vorba aici numai despre o împărtășire ce se face o dată pe an - în postul Paștilor (și, vai, câți nici măcar pe aceasta nu o fac!) - ci este vorba despre o viață pe care să o petrecem necurmat în Domnul și El în noi.
Ce dar mare este pentru noi Sângele Crucii! Este cel mai scump dar pe care cerul de sus l-a revărsat peste noi, păcătoșii pământului. Dar și cel mai înfricoșat.
Sângele lui Abel a fost - și este - și el un simbol pentru Sângele Crucii, iar acest Sânge care a udat pământul strigă și azi la cer după cei pentru care s-a vărsat în zadar; după cei care n-au primit și nu primesc Jertfa Scumpului nostru Mântuitor.
Pe Domnul Îl dor nu păcatele noastre, ci Îl doare și inima-I plânge pentru cei ce n-au primit sfântul Lui Sânge; pentru cei ce n-au primit a Lui viață și dar și pentru care a suferit și a murit în zadar.