509. Poate mai este o scânteie...
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Icoana de alături se află pe peretele intrării unui spital din Italia. Un înger suflă în cenuşă, cu nădejdea că va mai afla în ea o scânteie din care să iasă foc.
Icoana e pusă spre nădejdea bolnavilor din spital. Ea stă la intrare ca şi când ar zice: „Voi, toţi care intraţi aici, să nu disperaţi! Oricât de bolnavi aţi fi, în voi tot mai este o scânteie de sănătate din care doctorii vor putea aprinde viaţă.”
Ce mult se potriveşte această icoană şi la viaţa noastră cea sufletească! E plină lumea şi de cei bolnavi, de cei greu bolnavi cu sufletul. E plină lumea de nemaipomenite boli sufleteşti. Lumea de azi e parcă un uriaş spital sufletesc. Iar în acest „spital” sunt atâţia şi atâţia „bolnavi” ce parcă suferă de boli ce nu se mai pot vindeca. Păcatul a cuprins întreagă fiinţa lor. Se pare că nimic nu mai e de trezit în ei. Conştiinţa, simţirea, totul e mort. Se pare că sunt o grămadă de cenuşă stinsă şi moartă, în care nu mai este nici o scânteie de viaţă sufletească. Ei par pierduţi cu totul.
Dar dragostea lui Dumnezeu judecă altfel. Dragostea lui Dumnezeu suflă, de multe ori, tocmai în această cenuşă moartă. Şi ce foc minunat se aprinde, de multe ori, tocmai dintr-o astfel de „cenuşă” ce părea cu totul stinsă şi moartă!
Întocmai ca îngerul din imagine, dragostea lui Dumnezeu se apleacă şi suflă în cenuşa cea stinsă a unei vieţi păcătoase. Şi ce bucurie e să vezi un suflet de om cum învie din această cenuşă şi apucă o viaţă nouă!
Uită-te, dragă cititorule, la chipul de alături şi gândeştete la tine şi la viaţa ta cea sufletească! Oricât de păcătos ai fi, oricât de căzut şi de decăzut ai fi, nu dispera! Desigur, mai este şi în cenuşa vieţii tale păcătoase o scânteie din care dragostea lui Dumnezeu poate aprinde o viaţă nouă.
Iisus Mântuitorul a suflat, de cele mai multe ori, tocmai într-o astfel de cenuşă moartă. El a venit să tămăduiască pe cei bolnavi (Mt 9, 12). El a venit să dea morţilor viaţă. El suflă şi azi în „cenuşă”.
Sunt clipe binecuvântate când Duhul Sfânt suflă în cenuşa vieţii noastre. Când auzi atare predică frumoasă, când îţi cade în mână o Biblie, o carte sau o foaie religioasă, să ştii, dragă cititorule, că toate acestea sunt clipe binecuvântate când Duhul Sfânt suflă în cenuşa vieţii tale, să te trezească la o viaţă nouă! Lasă dragostea lui Dumnezeu să sufle în cenuşa vieţii tale! Lasă suflarea Duhului Sfânt să aprindă foc ceresc în inima şi în viaţa ta!