509. Poate mai este o scânteie...
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Icoana de alături se află pe peretele intrării unui spital din Italia. Un înger suflă în cenușă, cu nădejdea că va mai afla în ea o scânteie din care să iasă foc.
Icoana e pusă spre nădejdea bolnavilor din spital. Ea stă la intrare ca și când ar zice: „Voi, toți care intrați aici, să nu disperați! Oricât de bolnavi ați fi, în voi tot mai este o scânteie de sănătate din care doctorii vor putea aprinde viață.”
Ce mult se potrivește această icoană și la viața noastră cea sufletească! E plină lumea și de cei bolnavi, de cei greu bolnavi cu sufletul. E plină lumea de nemaipomenite boli sufletești. Lumea de azi e parcă un uriaș spital sufletesc. Iar în acest „spital” sunt atâția și atâția „bolnavi” ce parcă suferă de boli ce nu se mai pot vindeca. Păcatul a cuprins întreagă ființa lor. Se pare că nimic nu mai e de trezit în ei. Conștiința, simțirea, totul e mort. Se pare că sunt o grămadă de cenușă stinsă și moartă, în care nu mai este nici o scânteie de viață sufletească. Ei par pierduți cu totul.
Dar dragostea lui Dumnezeu judecă altfel. Dragostea lui Dumnezeu suflă, de multe ori, tocmai în această cenușă moartă. Și ce foc minunat se aprinde, de multe ori, tocmai dintr-o astfel de „cenușă” ce părea cu totul stinsă și moartă!
Întocmai ca îngerul din imagine, dragostea lui Dumnezeu se apleacă și suflă în cenușa cea stinsă a unei vieți păcătoase. Și ce bucurie e să vezi un suflet de om cum învie din această cenușă și apucă o viață nouă!
Uită-te, dragă cititorule, la chipul de alături și gândeștete la tine și la viața ta cea sufletească! Oricât de păcătos ai fi, oricât de căzut și de decăzut ai fi, nu dispera! Desigur, mai este și în cenușa vieții tale păcătoase o scânteie din care dragostea lui Dumnezeu poate aprinde o viață nouă.
Iisus Mântuitorul a suflat, de cele mai multe ori, tocmai într-o astfel de cenușă moartă. El a venit să tămăduiască pe cei bolnavi (Mt 9, 12). El a venit să dea morților viață. El suflă și azi în „cenușă”.
Sunt clipe binecuvântate când Duhul Sfânt suflă în cenușa vieții noastre. Când auzi atare predică frumoasă, când îți cade în mână o Biblie, o carte sau o foaie religioasă, să știi, dragă cititorule, că toate acestea sunt clipe binecuvântate când Duhul Sfânt suflă în cenușa vieții tale, să te trezească la o viață nouă! Lasă dragostea lui Dumnezeu să sufle în cenușa vieții tale! Lasă suflarea Duhului Sfânt să aprindă foc ceresc în inima și în viața ta!