52. Un pui de vultur trăia împreună cu găinile
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un lucru interesant am văzut într-un sat de sub poalele munților Carpați. Un vânător prinsese un pui de vultur și îl domesticea. Domesticirea (îmblânzirea) puiului de vultur ajunsese până acolo că trăia la un loc cu găinile. Râcâia cu ele prin gunoaie și se culca împreună cu ele în cotețul de găini. Puiul de vultur își pierduse cu totul firea sa de pasăre zburătoare prin înălțimi pline de soare și lumină.
Omul este făcut să trăiască o viață duhovnicească, o viață de înălțimi sufletești. „Iar dacă ați înviat împreună cu Iisus Hristos, - scrie Apostolul Pavel - umblați după lucrurile cele de Sus, nu după cele de jos!” (Col 3, 1-2). Mântuitorul ne-a dat putere, ne-a dat aripi să ne ridicăm spre înălțimile vieții duhovnicești, ca să trăim o viață în duh, o viață duhovnicească.
Însă cei mai mulți creștini și-au pierdut aceste aripi; au pierdut dorul și plăcerea de a se înălța cu sufletul spre înălțimi pline de soare și lumină sufletească. Cei mai mulți creștini își trăiesc viața afundându-se mereu în coaja pământului și râcâind în gunoiul păcatelor și patimilor lumești.
Oare nu cumva trăiești și tu, cititorule, o astfel de viață, cufundată cu totul în coaja pământului și în gunoaiele patimilor și păcatelor lumești?