52. Un pui de vultur trăia împreună cu găinile
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un lucru interesant am văzut într-un sat de sub poalele munţilor Carpaţi. Un vânător prinsese un pui de vultur şi îl domesticea. Domesticirea (îmblânzirea) puiului de vultur ajunsese până acolo că trăia la un loc cu găinile. Râcâia cu ele prin gunoaie şi se culca împreună cu ele în coteţul de găini. Puiul de vultur îşi pierduse cu totul firea sa de pasăre zburătoare prin înălţimi pline de soare şi lumină.
Omul este făcut să trăiască o viaţă duhovnicească, o viaţă de înălţimi sufleteşti. „Iar dacă aţi înviat împreună cu Iisus Hristos, - scrie Apostolul Pavel - umblaţi după lucrurile cele de Sus, nu după cele de jos!” (Col 3, 1-2). Mântuitorul ne-a dat putere, ne-a dat aripi să ne ridicăm spre înălţimile vieţii duhovniceşti, ca să trăim o viaţă în duh, o viaţă duhovnicească.
Însă cei mai mulţi creştini şi-au pierdut aceste aripi; au pierdut dorul şi plăcerea de a se înălţa cu sufletul spre înălţimi pline de soare şi lumină sufletească. Cei mai mulţi creştini îşi trăiesc viaţa afundându-se mereu în coaja pământului şi râcâind în gunoiul păcatelor şi patimilor lumeşti.
Oare nu cumva trăieşti şi tu, cititorule, o astfel de viaţă, cufundată cu totul în coaja pământului şi în gunoaiele patimilor şi păcatelor lumeşti?