533. Copilul și hainele

Când o mamă pleacă de acasă şi lasă în grija cuiva copilaşul ei, două lucruri lasă îngrijitoarei: copilul şi hainele lui.

„Uite, doică sau servitoare, aici e copilul, aici sunt hainele lui!”

Oare ce s-ar întâmpla când mama, reîntorcându-se, doica sau servitoarea i-ar preda numai hainele copilului, zicând: „Uite hainele copilului, spălate şi îngrijite! Copilul s-a prăpădit, dar, uite, hainele lui sunt în cea mai bună rânduială!”.

Aşa e şi cu noi. Domnul Dumnezeu ne-a dat în seamă un copil - sufletul; şi hainele lui - corpul. Ce se va întâmpla, oare, cu acel nebun care, în Ziua Judecăţii, va zice: „Uite, Doamne, aici sunt hainele, aici este corpul pe care mi l-ai dat! L-am îngrijit, l-am spălat, l-am îmbrăcat.”

„Dar copilul Meu, sufletul Meu, unde-i?”

„Acela s-a prăpădit, Doamne.”

Vai aceluia care, în Ziua Judecăţii, numai acest răspuns îl va putea da! „Căci ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”

(Din învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur)