555. De ce le merge „bine” celor răi?
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
De ce le merge bine celor răi?... De ce încercările și necazurile îi izbesc, de regulă, tocmai pe cei care Îl caută pe Domnul și mântuirea?... De ce sunt parcă mai feriți de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufletești și se tăvălesc în toate patimile și păcatele?...
Iată o întrebare care ispitește. Dar nu e greu de dezlegat. Vom folosi o asemănare.
Când cineva e bolnav, doctorul nu cruță medicamentele, oricât de amare ar fi. Și, pe lângă aceasta, se dau bolnavului și fel de fel de opreliști de mâncăruri și băuturi (așa-numita „dietă”). Și bolnavul nu se supără, căci e vorba de viața și sănătatea lui.
În chipul acesta sunt cei credincioși, pe care Doctorul cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufletești, prin „medicamente” și „opreliști”; prin fel de fel de necazuri și încercări. Dar sunt și altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvați. Pe aceștia medicul nu-i mai supără cu medicamentele și opreliștile. Ci face ceea ce se vede în chipul de mai sus. Se apleacă spre cei ai casei și le șoptește: „Bolnavul e pierdut!... Nu-l mai chinuiți cu medicamente și diete... Dați-i să mănânce și să bea tot ce poftește, căci și așa e pierdut!”.
În chipul acesta, sunt cei necredincioși, cărora „le merge bine”. Dar «binele» lor e șoapta medicului: „Lăsați-l să mănânce tot ce-i poftește inima, căci și așa e pierdut!... Lăsați-l să guste din toate plăcerile lumii, căci și așa mântuirea lui e pierdută!”
Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un astfel de «bine»! Cea mai mare nenorocire pentru un om pământean este când se tăvălește în păcate și „îi merge bine”; când Dumnezeirea nu Se mai ocupă de el; când Doctorul cel Ceresc îl lasă „să bea și să mănânce” tot ce-i poftește inima.