562. Ceasul cu cele două greutăți

Domnul Iisus Hristos a zis: „Cel ce vrea să vină după Mine să-şi ia crucea sa şi să Mă urmeze!”. Adică, El merge cu Crucea Lui înaintea noastră, iar noi, cu a noastră, după el.

Ce bine se poate vedea acest adevăr şi la un ceas de perete! Ceasul de perete are doi plumbi, două greutăţi. Fără aceste greutăţi nu umblă. Şi nu umblă nici atunci când luăm o greutate şi lăsăm numai una. Ceasul umblă numai dacă amândoi plumbii sunt la locul lor.

Aşa e şi ceasul vieţii noastre. El are două „greutăţi”, două cruci. Una e Crucea Domnului, iar alta e crucea omului. Domnul ne duce Crucea mântuirii şi ne cheamă să mergem după El, ducându-ne şi noi crucea noastră. Alături de Crucea Domnului stă şi crucea noastră. Aceste două „greutăţi” stau laolaltă şi „ceasul” umblă numai câtă vreme are aceste două greutăţi; câtă vreme, alături de Domnul, ne purtăm şi noi greutatea crucii noastre.

Dar, îndată ce luăm o greutate de la „ceas” - îndată ce noi lepădăm crucea -, „ceasul nu mai umblă”. Mântuirea noastră stă pe loc.

Deci înainte, până la sfârşit, cu crucea noastră după Crucea Domnului! Cu crucea noastră alături de Crucea Domnului!