567. Una din snoavele despre Tândală și Păcală
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Între snoavele despre Tândală și Păcală este una în care putem afla și un înțeles duhovnicesc.
Se spune că, mergând odată Păcală cu Tândală în drumul lor, căzură într-o groapă adâncă. Și se judecau acolo, în fundul gropii, cum ar putea scăpa.
Știu ce voi face! - grăi Tândală. Mă voi duce acasă, voi aduce scara, ne vom sui pe ea și vom scăpa amândoi.
Ce judecată naivă, ce judecată de râs era aceasta! Doi oameni se judecau cum s-ar putea scăpa unul pe altul din groapă, fiind amândoi acolo, în fundul ei.
Dar exact în această judecată sunt și acei care umblă să se ridice unii pe alții din păcat, amândoi fiind căzuți în același păcat.
În marea și minunata lucrare a scoaterii și scăpării sufletelor din adâncul pierzării este o regulă veșnică:
numai unul care a ieșit din groapă poate scăpa și pe altul. Numai unul care s-a lăsat de păcat îl poate face și pe altul să se lase.
Ceva cu neputință ar fi să scoți pe cineva din groapă, și tu însuți să fii acolo. Să scoți pe altul din păcat - și tu însuți să fii căzut în păcat.
În acest înțeles zicea Mântuitorul: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți mai întâi”, ca să poți apoi vindeca și pe alții!
Ferice de satul care are un astfel de „doctor”!
Oastea Domnului cea vie a făcut și face convertiri tocmai pentru că are oameni convertiți.
Fiecare ostaș al Domnului să fie unul care a ieșit din groapă, pentru că numai atunci îi poate ajuta și pe alții să scape.