575. Așa crește și minciuna

Minciuna este sămânţa cea rea, neghina cea spurcată a diavolului. Şi, vai, cât de repede încolţeşte şi creşte această sămânţă spurcată!

Întocmai cum creşte bulgărul de zăpadă pe care-l pornesc iarna copiii, aşa creşte şi minciuna. Creşte minciuna pentru că este un aluat diavolesc care dospeşte mereu şi alte minciuni. Creşte minciuna pentru că ea nu are nici o temelie, ci trebuie proptită şi sprijinită cu alte minciuni.

Cineva spunea că orice minciună, ca să poată sta în picioare, trebuie proptită cu alte şapte minciuni. Adică, o minciună trage după ea alte şapte minciuni. Iar când ai spus şapte minciuni, atunci socoata iese aşa: 7 x 7 = 49; adică, şapte minciuni trebuie proptite cu alte patruzeci şi nouă de minciuni... Şi, mergând înainte pe calea asta a minciunilor, ţi-ar trebui pe urmă un protocol întreg să aranjezi minciunile astfel ca să nu te încurci. Şi, pe urmă, minciuna tot se sparge şi te dă de gol. Întocmai ca bulgărul de zăpadă. Căci şi bulgărul de zăpadă, din ce creşte, îşi pierde puterea; când a ajuns mai mare, deodată se sparge.

Un creştin adevărat trebuie să stea în război şi cu minciuna. „Eu sunt adevărul” - zicea Mântuitorul (In 14, 6). Toţi cei care L-au primit pe Mântuitorul trebuie să se lepede de minciună. „Lăsaţi-vă de minciună, fiecare din voi să spună aproapelui său adevărul!” (Efes 4, 25). „Şi nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui!” (Col 3, 9).

Să nu uităm! Într-un loc, spune Scriptura că între cei rămaşi afară, la poarta Ierusalimului Ceresc, erau şi mincinoşii. „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună” (Apoc 22, 15).

Dragă cititorule! Ai tu minciuna în obişnuinţa ta şi în viaţa ta? Leapădă-te îndată de acest aluat drăcesc!