583. Mântuit prin jertfa fratelui său

O veche istorie păstrează următoarea întâmplare: Un tânăr, apucând pe căile cele rele, părăsi casa tatălui său. Mergând din rău în mai rău, intră în ceata unor tâlhari de codru şi se făcu şi el un tâlhar fioros. Tatăl său l-a căutat multă vreme, să-l poată afla şi aduce acasă. Era fiul său şi îl iubea mult. A trimis slugile sale să-l caute şi să-i vestească iertarea părintească. Dar slugile n-au cutezat a merge, de frica tâlharilor. Atunci, fratele cel mai mare se hotărî să meargă el însuşi, să-i ducă vestea iertării părinteşti şi să-l cheme acasă. Îndată ce pătrunse în desişul pădurii, tâlharii se năpustiră asupra lui şi-l răniră de moarte. Între ei era şi fratele lui. Când află că rănitul era chiar fratele lui cel mai mare, se lovi cu pumnul în piept şi începu să plângă cu hohote. Fratele rănit îi zise însă cu voce stinsă şi dulce:

Frate dragă, nu plânge, tata te iartă... tata te aşteaptă... du-te acasă!...

Şi muri fratele cel rănit, rostind cuvintele:

Acum pot muri... scopul mi l-am ajuns... am vestit fratelui meu iertarea!...

Iubiţi ostaşi din Oastea Domnului şi toţi care trăiţi o viaţă cu Domnul! Lumea e plină şi azi de fii rătăciţi care au părăsit «casa» Tatălui Ceresc şi petrec scufundaţi în pădurea fărădelegilor. Dar, oricât de rătăciţi ar fi ei, Tatăl Ceresc îi iubeşte şi aşteaptă întoarcerea lor. Noi, fraţii lor, trebuie să le ducem vestea cea scumpă şi sfântă că Tatăl Ceresc îi iubeşte, îi iartă şi-i cheamă acasă.

Duceţi-le vestea aceasta, orice ar fi să vi se întâmple! Oricâte hule, batjocuri şi prigoane ar fi să suferiţi, duceţi păcătoşilor vestea cea scumpă şi dulce că Tatăl Ceresc îi iartă, îi iubeşte şi îi aşteaptă cu braţele deschise! Suferiţi hulele şi batjocurile lor şi ale altora, căci, pe urmă, ei vor recunoaşte în voi pe fraţii lor cei sufleteşti! Se vor cutremura în sufletul lor şi, primind vestea iertării, se vor întoarce «Acasă», la Tatăl Ceresc.

În acele clipe, vom putea zice şi noi, ca şi fratele cel rănit: „Acum pot muri! Scopul mi l-am ajuns! Am vestit fratelui meu iertarea şi mântuirea!”